Cum să îi explic eu unui nepostitor să postească? Încerc şi aşa..
Ai stat cu arma în mână? Ai dormit prin tranşee? Ai auzit obuzuri la cap? Ţi-a sărit o mână sau un picior să rămână pe câmpul de luptă să-l mănânce corbii? Te-ai întors acasă fără cap? Ţi-a putrezit trupul prin vreun şanţ sau prin vreo groapă comună unde să nu ştie nimeni de tine? Nu!
CINEVA A FĂCUT TREABA ASTA CA TU SĂ AI LINIŞTE!
Să se poată trage colopotul la biserică, să poată face preotul Sf. Liturghie, să fim ortodocşi, să se audă toaca, să se audă glasul Liturghiei..
Şi ţie ţi-e lene să te scoli din pat comd, să dai două chei la maşină şi să vii până în poarta bisericii cu maşina şi să asculţi o Liturghie? Asta este rea voinţă în toată splendoarea!
Sau să o luam altfel..
Femeia vaduvă după al doilea război modial; în ’46 s-a terminat războiul şi în ’47 a fost foametea; au rămas femei vădane cu 5 copii, cu 6 copii cu 8 copii; se duceau în pădure şi uscau scoarţa de copac şi amestecau cu făină de porumb şi făceau mămăliga. Sau luau iarba, o uscau, o tocau, o făceau un fel de făină şi făceau terci ca să îşi hrănească copiii să nu moară de foame.
Într-un an de foamete au murit cu sutele, arătau săracii.. erau scheletici! Ce a fost războiul a fost, dar foametea a fost alt dezastru!
Ăia nu au avut ce mânca, ogorul a fost uscat, animalele au murit, fiecare s-a descurcat cum a putut, s-au mutat oamenii dintr-un capăt în altul al ţării, se duceau slugi pentru un sac de porumb..
Ăia au făcut post, nu tu cu supermarketul plin! Cartoful ţi-e sub nas, ceapa ţi-e sub nas, ardeiul ţi-e sub nas, dovleacul ţi-e sub nas, doar numai să le prăjeşti puţin în trei linguri de apă, trei de ulei şi să pui pe ele un piper sau o sare.. Asta e rea voinţă!
A spune că nu poţi posti deloc înseamnă a spune că eşti un mic ateu!