Cand blestemi, il obligi pe Dumnezeu sa opreasca anumite sentinte, si le dai tu!

Sa nu blestemam ac, ata, fir de praf, animal, om, lucru, pom, stea, soare, picatura de apa..

Pentru ca in clipa in care am bestemat, blestemul se intoarce peste noi.

Cand blestemi, il obligi pe Dumnezeu sa opreasca anumite sentinte, si le dai tu!

Si in momentul cand ai blestemat tu si nu mai da El sentinta, raspunzi tu de urmarile sentintei pe care trebuia sa le dea Dumnezeu.

Asa ca, mai usor cu aruncatul vorbelor de claca din gura noastra!

Povestea cu femeia batrana care nu murea. De ce? Pentru ca in timpul foametei, cand mergeau saraci la ea la poarta sa ceara ceva, blestema de ardea pamantul. Era seceta afara dar din gura ei iesea foc mai mare ca seceta de afara. Iar Dumnezeu ca sa o mantuiasca ii luase graiul ca sa nu mai blesteme.. Dar ea tot blestema cu gandul!