„SUFERINȚA ESTE CALEA SFINȚENIEI!”
Când Dumnezeu vrea să ne întărim sufletește și să sporim în credință, îngăduie încercările!
Zice Sf.Scriptură: „Aurul se curăță în foc și omul sporit prin ispite”.
Ce putem face pentru un semen al nostru care suferă de întristare?
Avem patru moduri de a ne apropia de un om.
Întâi prin comunicare. Dacă primește sfătuirea începem să abordăm greutatea problemelor lui. Dar cu o singură condiție, implicarea în problemele lui, să fie spre corectare și zidire.
Încercările au fost îngăduite strict pentru înțelepțirea lui! Nu va fi niciodată treaba noastră, de ce Dumnezeu i-a dat lui problemele sau încercările. Nici când este mama, sora, fratele,tata, nu putem să cârtim sau să iscodim adâncimea lucrurilor dumnezeiești.
Fiecare avem o cruce de la Dumnezeu, din care nu putem tăia nimic! Dacă nu vrem să o ducem, o trăgem oricum dupa noi și ea tot după noi vine, așteaptă și ne urmărește, așa cum Dumnezeu a rânduit!
Noi putem fi aproapelui în necaz, un mic Simon Cirineanul, la modul următor:
– prin sfat și mângâierea.
– prin sprijinul material la nevoie acută.
– prin îndrumarea duhovnicească sau zidirea sufletească, dacă aproapele este în cărari strâme pe drumul vieții personale.
– printr-o implicare sinceră și cinstită, fără scop, doar ca simplă
faptă bună, care să placă lui Dumnezeu.
Astfel vom împlini cuvântul Scripturii: „să-l iubești pe aproapele ca pe tine însuți” si „să mângâi pe cel întristat, să cercetezi pe cel bolnav, să hrănești pe cel flămând…”