Ce putem face pentru un semen al nostru care suferă de întristare?

“SUFERINȚA ESTE CALEA SFINȚENIEI!”

Când Dumnezeu vrea să ne întărim sufletește și să sporim în credință, îngăduie încercările!

Zice Sf.Scriptură: “Aurul se curăță în foc și omul sporit prin ispite”.

Ce putem face pentru un semen al nostru care suferă de întristare?

Avem patru moduri de a ne apropia de un om.

Întâi prin comunicare. Dacă primește sfătuirea începem să abordăm greutatea problemelor lui. Dar cu o singură condiție, implicarea în problemele lui, să fie spre corectare și zidire.
Încercările au fost îngăduite strict pentru înțelepțirea lui! Nu va fi niciodată treaba noastră, de ce Dumnezeu i-a dat lui problemele sau încercările. Nici când este mama, sora, fratele,tata, nu putem să cârtim sau să iscodim adâncimea lucrurilor dumnezeiești.

Fiecare avem o cruce de la Dumnezeu, din care nu putem tăia nimic! Dacă nu vrem să o ducem, o trăgem oricum dupa noi și ea tot după noi vine, așteaptă și ne urmărește, așa cum Dumnezeu a rânduit!

Noi putem fi aproapelui în necaz, un mic Simon Cirineanul, la modul următor:
– prin sfat și mângâierea.
– prin sprijinul material la nevoie acută.
– prin îndrumarea duhovnicească sau zidirea sufletească, dacă aproapele este în cărari strâme pe drumul vieții personale.
– printr-o implicare sinceră și cinstită, fără scop, doar ca simplă
faptă bună, care să placă lui Dumnezeu.

Astfel vom împlini cuvântul Scripturii: “să-l iubești pe aproapele ca pe tine însuți” si “să mângâi pe cel întristat, să cercetezi pe cel bolnav, să hrănești pe cel flămând…”