Cine a greșit? Biserica, preotul, părinții, pruncul sau a fost din lucrarea diavolului?

“Botezul este ușa tainelor”, ne spune Dogmatica Ortodoxă.
Incidentul de la Suceava încheiat cu moartea unui prunc după Sfântul Botez nu poate fi socotit punctul “ZERO”, în care desființăm Biserica sau Sfântul Botez.
Opiniile vulnerabile, iuțimea vorbelor nechibzuite, mediocritatea cunoașterii adâncimii Tainei Sfântului Botez, hulele aruncate anapoda și în mod virulent la adresa preoților, a Bisericii, a Tainei Sfântului Botez, fac dovada unei totale necunoașteri din partea multor creștini despre dogma, teologia, tradiția și simbolistica fiecărui gest săvârșit în actul Sfântului Botez.
Evident că mass-media, societatea de astăzi, lumea modernă, creștinii amatori și efervescenți în expresii denigratoare, umilitoare, incriminatoare așteaptă răspunsul urgent și evident din actul acestui incident, pregătiți să sfâșie pe cel greșit, fără pic de măsură, de circumstanță, de înțelegere sau cercetare îndeaproape a problemei în esența și amănuntul faptei.
Vom reda în cele urmează, foarte atent, pașii care se parcurg în săvârșirea unui Sfânt Botez.
Vorbesc în calitate de ieromonah- slujitor, duhovnic cu fii duhovnicești care în 25 ani am participat la peste câteva sute de acte ale Sfântului Botez săvârșite personal în toată rânduiala cultică a slujbei Sfântului Botez.
Cele mai atente momente din Taina Sfântului Botez sunt “AFUNDAREA ÎNTREITĂ” și momentul “EUHARISTIEI”, pentru că noii născuți pot fi ușor asfixiați dacă nu am administra atent și corect cinstitul “TRUP și SÂNGE”, pentru a nu bloca la noul născut căile respiratorii, el fiind fraged și ultra neajutorat în primele luni de viață.
Momentul teologic și dogmatic al întreitei afundări, nu este nici ritual, nici tradiție, nici obicei, nici moft, nici gest medieval, barbar sau primitiv. Este simbolul șederii în mormânt a Domnului Hristos, trei zile, simbol al morții noastre și a învierii noastre cu Hristos.
Prima afundare în numele Tatălui este spălarea păcatului adamic, al morții veșnice prin neascultarea din Rai, la pomul “cunoașterii binelui și răului”.
A doua afundare în numele Fiului este spălarea păcatului zămislirii în mod biologic, cei botezați primind o nouă “naștere prin Cuvântul Evangheliei”, asumarea jertfei Fiului și altoirea noului creștin în “butucul Hristos”.
“De nu se va naște cineva din apă și din Duh nu va intra în împărăția lui Dumnezeu”.(Ioan 3, 5).
“Lăsați copii să vină la Mine, că a unora ca aceștia este Împărătia lui Dumnezeu”.(Marcu 10:14).
“Spălă-mă-vei și mai vârtos decât zăpada mă voi albi”.(Ps. 50:8).
“Că întru fărădelegi și în păcate m-a născut maica mea”.(Ps. 50:6).
“Eu sunt viţa cea adevărată şi Tatăl Meu este lucrătorul”.(Ioan 15:1).
A trei afundare este îmbrăcarea în lumina Învierii, a Duhului Sfânt, a trupului îndumnezeit și pnevmatizat.
“Dă-mi mie haină luminoasă, Cel ce te îmbraci cu lumina ca și cu o haină, Doamne Slavă Ție”.(Slujba Sf. Botez).
Deci săvârșite corect aceste trei afundări aduc pruncului nou-născut nenumărate daruri divine din cer, vorbim de încărcătura noii făpturi altoite în Hristos, înzestrată în mod nevăzut, cu cele 7 harisme ale Duhului Sfânt.
În clipa în care a fost pecetluit cu Sfântul și Marele Mir, chipul văzut al Duhului Sfânt, Îngerul păzitor își ia atribuția deplină de păzitor al noului mărgăritar altoit în “Piatra Hristos”.
Iar odată cu Euharistia, la împărtășirea pruncului nou botezat, are în el întreaga divinitate”SFÂNTA TREIME”.
Deci, în concluzie.. Sfântul Botez nu este inventat, făcut, adăugat, ajustat, contrafăcut, adaptabil, schimbabil sau după unii, nu-i neapărat să botezi pruncii, ci să-și aleagă ei religia când sunt mari, unii vor alege desfrâul, drogul, beția, țigara, crima, pușcăria, spre necinstea părinților lor, libertini și necredincioși, ori amatori, ori superficiali în cele despre Dumnezeu.
O întrebare adâncă, minuțioasă, dar plină de necunoscute, de ce taina Sfântului Botez, induce atâta frică, teamă, îndoială, înrăire sufletească, panică, agitație și uneori istierie în rândul celor care au prunci de încreștinat?
Nu cumva slaba noastră credință, neîncrederea, îndoiala în taina sacră a Sfântului Botez, în slujitorul oficiant, ne face vulnerabili și agitați, iar satana speculează această stare de lucruri, dar ne și induce tocmai necredința și îndoiala în puterea Sfântului Botez, în Hristos și în actul de unire totală cu Dumnezeu, Botezul?
Frați creștini, scris este: “Un Domn, o Credința, un Botez”.(Eefeseni 4:5).
“Căci trei sunt Care mărturisesc în cer: Tatăl și Cuvântul și Sfântul Duh, și Acești trei Una sunt. Și trei sunt care mărturisesc pe pământ: Duhul și apa și sângele, și acești trei mărturisesc la fel.”.(I Ioan 5, 3-13).
Cum procedăm în cazuri excepționale, de la caz la caz?
Urmărim atenți sănătatea pruncului și aptitudinile lui, de a parcurge actul Sfântului Botez, în caz contrar, amânăm săvârșirea tainei până ce pruncul este viguros și apt de Taina Sfântului Botez.
(Este știut că Sfântul Botez se săvârșește în primele 40 zile. Însă la nevoie, dacă pruncul nu permite prin sănătatea lui, se poate face și după a doua sau a treia lună, spre siguranța și sănătatea lui trupească).
Botezul, la pruncii prematuri în incubatoare, se face prin stropire, să nu moară nebotezați la incubatorul maternității în regim de urgență, de către preotul de caritate al instituției, la nevoie în sala de nașteri chiar moașa, asistenta, doctorița, dacă sunt semne de pericol asupra vieții pruncului, sau dacă și ei cred în puterea și lucrarea Sfântului Botez..
La pruncii cu deficiențe, cardiace, respiratorii, boli acute, boli cronice, cu sănătate fragilă, pentru a evita necazurile sau chiar moartea pruncului, se poate prin acrivie și iconomie să-l săvârșim “Sfântul Botez prin turnare”, dupa ce am urmărit tabloul clinic al bolii și al evoluției sănătății pruncului.
La pruncii perfect sănătoși, preotul oficiant om cu discernământ, cu stăpânire de sine, cu degajare și atenție sporită, ca un neonatolog, examinează atent vivacitatea și dinamica pruncului, săvârșind Sfântul Botez după rânduiala canonică, dogmatică, teologică și simbolică a Bisericii, așa cum de 2000 de ani se săvârșește.
Se mai ține cont de anotimpuri, de biserică, de starea termică a înteriorului bisericii și de apa din cristelnița de botez, să fie caldă, să nu fie rece, să nu fie frig, ca noul creștin, pruncul-botezat să nu facă afecțiuni pulmonare sau cardiace.
Apa prea caldă poate face contracție cardiacă, apa prea rece poate la fel face contracții musculare ori vaso-constricții, sau chiar stop respirator, sau pneumonii severe, știind că pruncii din zilele noastre sunt fragili, față de pruncii de demult, cum erau acum 50 sau 60 ani, imunitatea și rezistența s-au diminuat foarte mult.
Cazul de fața este un accident de neatenție și al părinților și al slujitorului oficiant, al sfintei Taine a Botezului.
Vorbind de un prunc născut prematur, trebuia verificat obligatoriu de către părinți și de catre doctorul pediatru, stabilind împreună dacă poate primi Sfântul Botez:
Verificând ce greutate are, cum mănâncă, cum respiră, cum se simte, ce tonus are?
Greutatea optimă a celui ce se boteaza este de la 4 kg în sus, să ai ce purta pe brațe și ce băga în cristelniță.
La afundarea pruncului, preotul cu mare grijă, urmărește ca năsucul și gurița pruncului să fie în podul palmei făcută ușor căuș să poată evita intrarea apei în gurița sau pe căile respiatorii, foarte fine și fragile ale pruncului ce se botează.
Părintele slujitor trebuia să verifice apa să fie potrivită, să-l ia corect în poziția de botez, să-i vadă tonusul, dacă este zglobiu, treaz, agitat, nu moale, somnolent și apatic, apoi să le spună la parinți, nu-l afundăm, nu-mi prezintă semne vitale suficiente, fiind prematur, îl vom Boteza prin turnare, cu iconomie sau mai lăsăm 1 lună să fie barbătos și sănătos.
Am venit cu acest material, tocmai pentru a arată că nimic nou nu este sub soare, Biserica cunoaște toate cele necesare săvârșirii Tainei Sfântului Botez, dar după proverbul popular românesc se zice: “Ca să nu greșești și să nu te frigi, mai bine sufli și în iaurt și în apă rece”.(Proverb).
“Păcatul dacă nu îl ajungi, te poate ajunge, când trebuie să-l tragi, te urmărește, te așteaptă”.
“De ar ști omul ce ar păți, dinainte s-ar păzi”.(Proverb).
Domnul Dumnezeu să ne ierte pe toți și pe cei ce au greșit, pe cei ce pot greși și pe cei care vor mai putea greși, fiindcă: “Toată viața este o luptă și o ispită”(Sf. Evanghelie).
Puterea de a trece peste această mare încercare, este doar atenția, rugăciunea și trezvia.
“Diavolul rage ca un leu și caută pe cine să înghită”.(1 Petru 5:8).
Uneori în viața noastră a creștinilor, este mai importantă sala, meniul, data, ora, ziua, invitații, decorul, coregrafia și mult mai puțin contează actul Tainelor Sfinte, grabiți, obosiți, stresați, agitați, îngrijorați, uităm sau scăpăm esențialul și ne pierdem în detalii.
Cazul de față, este neatenția suficientă a preotului, sau fie a nașei, mamei, moașei, bunicii, femeii de la pangar, să-i spună măcar atât preotului: “Părinte mare, mare, atenție și grijă la botez, pruncul este firav, este plăpând, a fost născut prematur, iar preotul își sporea atenția și prudența.”
Uneori, neatenția, rutina, obișnuința, practica, deprinderea, siguranța lucrului și experiența ne pot juca feste.
Iată momentul “zero”, de maximă durere, necaz și suferință, dintr-o clipă nefericită de atenție, din ambele părți, slujitor, nași și părinți.
Să-L rugăm pe Dumnezeu să-i liniștească pe creștini să înțeleagă că avem permanent nevoie de Biserică, de Dumnezeu și de Tainele Bisericii, cât vom mai fi încă Ortodocși.
– OPRIȚI-VĂ !
– OPRIȚI-VĂ !
– OPRIȚI-VĂ !
Iubiți creștini, nu putem pentru un incident al neatenției, să schimbăm Tainele, Dogmele, Biserica și rânduielile milenare.
Nu putem desființa nici Biserica, nici Sfântul Botez.
“Să stăm bine, să stăm cu sfială sfântă, să luăm aminte”!(Sf.Scriptură).
Parintele Calistrat Chifan, Mănastirea Vlădiceni-Iași.
1.o2.2021.