Foarte mulţi tineri spun că până la căsătorie, trebuie să aibă parte de cât mai multe experienţe, să cunoască! Cum este corect?
Tot în dialog cu persoanele la spovedit, afli lucruri care te lasă fară explicații.
A venit o fetiţă tinerică, un puiuţ de om, maxim 13 sau 14 ani, iar eu naiv din fire (am aplicat spovedania cu atenție și grijă, după Nicodim Aghioritul) Zic.. să n-o smintesc, să nu îi adresez întrebări sucite, sau prea directe, care să-i aprindă mintea, să nu mă bag unde nu-mi fierbe oala şi întreb:
— Cât ai?
— 14 ani!
— Şi asculţi de mama? Înveţi bine?
— Da! Sunt într-a -IX-a la şcoală!
— Te închini seara, dimineaţa?
— Da!
— Ai postit vreun pic?
— Da!
— Atunci îţi dau voie să te împărtăşeşti!
— Da, dar nu m-am spovedit!
— Păi ce mai ai de spus?
— Eu trăiesc de la 13 ani cu prietenul meu, dar să ştiţi că noi nu ne-am prea păzit şi am rămas gravidă de două ori şi am făcut întrerupere de sarcină!
— La vârsta asta? Tu realizezi ce spui?
— Da, să stiți, el nu are serviciu, eu sunt la şcoală, ai mei nu au situaţie bună, nu avem bani, ce să facem cu copiii, să-i chinuim?
Atunci m-am supărat şi eu şi i-am spus:
— Bine, până aici ai argument! Dar îţi dau eu un argument şi mai dur! – Din câte metode biologice există în lumea asta, din câte prezintă tehnica medicală, anatomia, mass- media, poate reclamele, n-ai învățat să îţi iei măsuri de atenție, încât tu copil fraged ca un ghiocelul, nici n-ai scos capul din pământ ai ajuns să faci aşa păcate grele?
— Ei, şi acum ce să fac? Poftim?
Tocmai asta arată infantilitatea gândirii precoce şi imaturitatea a ceea ce înseamnă mamă!
*
Am întâlnit şi un băiat la spovedit, cu sprâncenele făcute cu un tatuaj chinezesc pe gât, unul pe mână.. aşa „foc de bărbat”!
Şi-l întreb:
— Ce faci măi cocoşule american?
— Am venit să mă spovedesc părinte!
Ascultaţi în clip ce îi spune părintelui!
*
Îmi spune într-o zi o doamnă:
— Mi-am dus într-o zi copilul la grădiniţă şi educatoarea mi-a bătut obrazul! Şi întreb: Dar ce a făcut, doamna educatoare? Păi a luat o fetiţă din clasa şi i-a zis:
„Hai să facem şi noi doi cum face mami şi tati în dormitor!”
Iată încă un act de neglijenţă, în care cei doi din cuplu trebuie să fie atenţi faţă de copii! Noi spunem că au 2-3 ani şi nu înţeleg, dar ei văd, pricep şi înţeleg. Deci trebuie să fim atenţi, ne trebuie o atenţie deosebită în lucrurile astea!
De aceea, viaţa de cuplu trebuie să fie corectă viaţă de familie! Asta înseamnă un cuplu perfect! Când soţia îşi iubeşte desăvârşit bărbatul, când bărbatul îşi iubeşte desăvârşit soţia şi cum se spune în popor „când ai trecut-o în braţe pragul casei, să rămână a ta pentru totdeauna..”. Şi atunci, acolo, nu-i nicio greşeală. Pentru că altminteri, rezultatul acesta este: „desfrânare peste desfrânare” care aduce două mari nenorociri! Aşa cum spune Ap. Pavel „pentru proasta iconomisire a tainelor lui Dumnezeu, vom vedea multe morţi şi boale la norod”.
Şi mă întreb aşa mirat:
– Ce caută cancerul uterin la fetele tinere?
– Ce caută cancerul de sân la fetele tinere?
– Ce caută cancerul ovarian la fetele tinere?
– Ce caută cancerul la copiii tineri, uneori chiar și minori și pruncuții nevinovați?
– Clar, că este rezultatul lipsei de credinţă și viață înbunătățită cu o normă de rugăciune pentru suflet, de o relaţie cu Dumnezeu trăită în fapte bune.
– Pe acest considerente, Dumnezeu îngăduie aceste încercări grele, tocmai ca să ne trezească duhovnicește!
– Aşa cum suferă un părinte pentru copilul lui, când este în suferințe și necazuri, tot aşa suferă și Dumnezeu când îi întorcem spatele şi nu-L bagăm în seamă ignorându-L ori uneori hulindu-L!
*
— Părinte, chiar dacă am 70 de ani, îmi place şi mie de un bărbat, că na, mai simţi nevoia să pui mâna pe un trup tânăr..
— Bunică.. la anii matale îl cauţi pe Făt Frumos? Stai liniştită şi vezi-ţi de pensioară şi de bătrâneţe, nu ai altă treabă?
— Dar măcar să încerc, să văd, dacă o fi bine, e bine, dacă n-o fi bine.. tot bine!
— Doamnă eu îţi garantez că nu o să fie bine!
— Eee părinte dar nu te ruga de rău, și nu îmi spuneţi aşa că mă întristez tare!
Vedeţi, sunt oameni care au rămas marcaţi de patimi, de poftele trupești, de pornirile pătimașe şi nu-i poţi condamna. Orice om are datorita liberului arbitru și a dreptului de a hotărâ liber în viața sa, face orice dorește !
*
Scriam un pomelnic şi cineva îmi spune un nume ciudat să-l scriu în pomelnic. Bătrâna văzuse o telenovelă la televizor şi era atât de marcată de persoană din film, încât a simţit nevoia să-l scrie la pomenit. Întradevăr numele suna ciudat, dar am zis că o fi vreo americancă, o fi având bătrâna vreo fată prin străinătate şi o întreb:
— Dar pe fata asta cu cine ai făcut-o?
— Nu părinte, asta e dintr-o telenovela, stiţi cât suferă fata asta!? Şi am zis să ma rog pentru ea!
— Bunică, ăia sunt actori! Trezeşte-te bunicuță! Ăia îşi iau banii şi mata îţi pierzi vremea cu povești inventate prin arta actoriei.
— Dar să o treceţi în acatist, să o ajute Dumnezeu!
Şi am zis în sinea mea, câtă simplitate, câtă sfială și implicare
sufletească, gândire simplă și naivă!
*
Unele din cauzele pentru care se nasc copiii bolnavi, sunt și aceastea: mamele fac excese extreme: de cafea în timpul sarcinii, mama fumează în timpul sarcinii, unele mame fac dragoste în timpul sarcinii, unele mame iau bătaie în timpul sarcinii, poate înjură în timpul sarcinii, se îmbată în timpul sarcinii, nu se împărtăşesc în timpul sarcinii, nu sunt cununate, nu merg la biserică, nu se închină dimineața și seara, toate aceste neatenții sufletești sau trupești și toate agitaţiile acestea demonice şi toate zbaterile sufleteşti ale mamelor, se transmit prin sangele matern în cordonul ombilical la mititelul din burtică, el atunci când se naşte va avea neliniște și manifestări agitate. Va plânge jumătate de an şi nu va dormi nimeni pe scara blocului sau în casa respectivă şi zic oamenii: „Părinte, citiţi-i ceva că pur şi simplu suntem disperaţi!”