Despre purtarea de grijă a lui Dumnezeu

O femeie a avut un oarecare fel de aratare. Eu i-am dat canon sa aiba grija de-o femeie oarba care era bolnava si i-am zis asa: “Te ocupi frumos de aceasta femeie bolnava, ai canon de la mine, e canonul matale. Cat e iarna, sa-i faci mancare calda, ceai cald, sa-i ingrijesti casa, sa-i pui in priza resoul sa se incalzeasca. Sa vii tot timpul s-o cercetezi, ca asta-ti va fi mantuirea”.

Intr-una din zile pe oarba a vizitat-o cineva si, din greseala, a uitat usa deschisa si usa nu s-a mai inchis. Si fiind iarna si ea fiind bolnava si neputand sa mearga, a inceput sa se roage de pe pat. Ea stia ca eu am dat ascultare celeilalte femei sa o ingrijeasca si ma stia si pe mine ca mergeam s-o spovedesc si s-o impartasesc. Si stand ea pe pat, a inceput sa se roage asa: “Parinte Calistrat, anunt-o pe doamna Magdalena sa vina, ca mor de frig, nu mai pot”.

Aceea tocmai ce citea acasa la Psaltire si-n clipa in care aceasta se ruga aici, la Dumnezeu, cealalta ma vede deschizand usa camerei ei si zicand: “Bine, tu stai si citesti la Psaltire si Ecaterina moare de frig”. (Ea mi-a povestit dupa aceea, venind la mine si intrebandu-ma de ce am plecat si n-am mai stat de vorba.) Atunci ea s-a dus repede la Ecaterina si a gasit intr-adevar usa deschisa. A inchis imediat, a facut cald, i-a facut frectie, a ingrijit-o, a facut ceai cald, i-a dat pastile sa nu raceasca si a plecat apoi cu autobuzul la Barnova.

“Parinte, zice, ati fost azi in jur de ora cutare la mine?” “Nu.” “Ei, ma mintiti pe mine.” Eu, cand am vazut ca vorbea serios, mi-am dat seama ca s-a intam plat ceva si i-am zis: “Ei, am fost la cineva la sfintire cu un etaj mai sus si am zis sa deschid si la tine sa-ti spun sa mergi si sa ai grija de ea”, ca sa nu prinda ea alta idee. Zice: “Vai, as fi vrut sa-mi faceti si mie o sfintire, as fi vrut sa intrati si la mine”. “Lasa, o sa mai vin, stai linistita.”

 

Ne vorbeste Parintele Calistrat de la Barnova (Bucuresti, 2003) Danion Vasile – Mangaiere si mustrare (Sursa foto: internet)