Cele mai rele sunt lacrimile de ură și răzbunare..

„Dacă am primit de la Dumnezeu cele bune, nu vom primi oare şi pe cele rele?”(Iov 2:10)

„Domnul a dat, Domnul a luat; fie numele Domnului binecuvântat!” (Iov 1:22)

Mai zice omul așa: „Lasă că mă duc într-un loc pustiu și am liniște! Mă duc într-un loc unde nu mă deranjează nimeni..” Găsim chiar oameni care și-au făcut o casă pe un deal, la marginea pădurii, într-o poiană, sau într-un loc izolat, la marginea satului..

Și îi auzi cârtind că nu este bun drumul, că nu sunt utilități, că nu are apă, că-l atacă dușmanii, că-l calcă hoții.. TU SCHIMBI LOCUL, DAR NU-ȚI SCHIMBI FIREA!
Diavolul va avea el grijă să-ți trimiă alte ispite de alt mod și alt fel și tot timpul tu vei fi într-o continuă eroziune sufletească!

Atunci când ești liniștit, atunci când nu te superi, atunci când nu te enervezi, atunci când nu cârtești împotriva la ceea ce-ți trimite Dumnezeu, tu reușești să fii atât de blând încât să faci pace și cu fiarele! Pentru nepătimirie adamică, pentru starea de puritate sufletească!

Ce-a mai mare mare bucurie este că atunci când nu îți dorești nimic, Dumnezeu să îți dea ce nu te aștepți, dar în momentul în care îți faci planuri sau idealuri, s-ar putea ca planul tău din târg să nu se potrivească cu cel de acasă, dar când îi ceri: „Doamne, dă-mi ce vrei Tu!” O să primești ceva care o să-ți aducă multă bucurie!

Uneori plângi ca să te răcorești, este plânsul din fire care detensionează, căci noi avem două izvoare de lacrimi, unul este ortosimpatic și altul parasimpatic. Uneori te cerți singur în mintea ta și te-ai aprins, ai plâns un pic și ți-ai revenit.

Apoi plângi din orgoliu și din ambiție că nu ai putut rezolva tu o problemă așa cum ai dorit-o tu. Uneori plângi din vanitate și am să vă dau un exemplu (ascultați)!

Iar cele mai rele sunt lacrimile de ură și răzbunare, atunci când omul până nu face rău nu se lasă! Se ajunge la clevetire și defăimare.. chiar până la „desființarea” persoanei, pentru că poți ucide cu cuvântul! Iar cine este atins de această răutate nemărginită, așa se spune: este mușcat de șarpele veninului rautății, până la moartea sufletească! Dar noi trebuie să căutam răul și sursa răului din noi pe care o vedem asupra altora!