“ESTE O REGULĂ ȘI TREBUIE PREOTUL SĂ FACĂ ACEASTĂ DEZLEGARE” / VIDEO

Întodeauna muribundul trebuie să fie spovedit și împărtășit, ca să nu plece cu niciun păcat asupra lui.

Lucrulul acesta este necesar, pentru că sunt oameni care mor cu anumite păcate grele, anumite încărcături!

Oamenii folosesc des următoarea expresie în viața asta pământească: “Are blestem pe neam!”

Da, ele există, pot să cadă și pe următorii, dar nu cad pentru că ei sunt vinovați, cad pentru că nu se preocupă de sufletul celui care este acolo, în mormânt, ca el să fie săvârșit în rânduială.

Am avut ocazia să văd cum a fost găsit în mormânt, după 7 ani, un om care a făcut multe, foarte multe rele în satul lui.

Noi, la o înmormântare, avem câteva extreme care nu au nici o treabă cu Ortodoxia, sunt simple coregrafii, sunt simple acte dramaturgice, lacrimogene, populare, tradiționale, dar punctual cheie și punctul forte care trebuie urmărit în taina aceasta a trupului este următorul: întotdeauna muribundul trebuie să fie spovedit și împărtășit, ca să nu plece cu niciun păcat asupra lui.

Așadar, când este cineva bolnav, pe lângă zecile de perfuzii și zecile de sacoșe de medicamente, pe lângă intervențiile medicale și toată lupta aceasta cu viața, tu trebuie întâi să aduci preotul să îl spovedești și să îl împărtășești, ca el să poată să moară în deplină ușurare sufletească. Să aibă parte de ceea ce se numește “desfacerea”.

Este rugăciunea întâia a desfacerii trupului din Molitfelnic, care spune așa: “Şi trupul lui îl dezleagă în cele din care a fost alcătuit, iar sufletul lui îl rânduieşte în corturile sfinţilor.”

Este o regulă și trebuie preotul să facă această dezlegare. În primul rând, rugăciunea aceasta se face și în ziua înmormântării, dar nu prea mai prinde rugăciunea atunci când omul deja a trecut, pentru că noi nu avem pocăință

după moarte, pocăința este până pe patul de moarte.

O lacrimă dacă a scăpat muribundul pe patul de moarte și i-a părut rău de orice greșeală poate să îl ierte Dumnezeu și să se mântuiască.