„Nu este al vostru a şti anii sau vremurile..” (Matei 24, 36)
ANII ȘI VREMURILE SUNT ÎN MÂNA DOMNULUI
Iată am ajuns și în ultima zi din anul acesta. Cum este firesc și normal fiecare din noi creștinii, trebuie să aruncăm o privire cu ochiul lăuntric spre faptele sufletești ce le-am săvârșit pentru a noastră mântuire. Dar trebuie să avem o vedere de ansamblu și asupra vieții materiale, gândindu-ne dacă nu cumva dăm mai mult trupului decât sufletului.
Este momentul de meditație profundă să cugetăm dacă am dat lui Dumnezeu ce se cuvine ca mulțumire pentru un an de sănatate, lumină, căldură, hrană, pace și faptul că ne-a călăuzit spre împlinirile personale cu folos. Poate ar fi momentul cel mai potrivit să vedem câte zile sunt într-un an, dar oare am reușit să dăm fiecărei zile măcar un murmur de rugăciune, am aprins vreodată candela în odaia de odihnă?
Din câte zile are un an, de câte ori am dat un colăcel sau o lumânare celor adormiți și dragi ai noștri? Ne-am întrebat vreodată și ar fi momentul să ne întrebăm, de câte ori am mulțumit lui Dumnezeu dimineața sau seara că ne sunt pruncii frumoși și sănătoși?
De câte ori am mulțumit lui Dumnezu pentru că a răsărit soarele în zorii dimineților vieții noastre, cu lumină și caldură?
De câte ori am mulțumit lui Dumnezeu că a dat ploaia peste holde și semănături, sau de câte ori am mulțumit pentru nopțile cu lună ce le-am admirat, sub cerul nopții senin și plin de stele?
Ne-am întrebat vreodată dacă merităm aerul cel respirăm, de vreme ce pe Dumnezeu îl ignorăm sau rămânem nepăsători la toate darurile Sale bogate?
Acum este momentul să mulțumim lui Dumnezeu pentru toate, începând de la firul de iarbă până la cea mai simplă adiere de vânt răcoros, ce ne-a răcorit frunțile în zilele frumoase și fierbinți de vară.
Acum la final de an să ne aducem aminte de orice lucru mic sau părut nesemnificativ și să mulțumim lui Dumnezeu din toată inima.
Să ne aducem aminte de o mână intinsă modest și rușinată, de cel flămând, de cel neputincios, de cei care ne pot apropia de Domnul Hristos prin actul milei și a bunătății sufletești.
Dacă fiecare creștin la final de an ar face un mic pachețel cu ceva de mâncare și ar milui un necăjit sau sărac necunoscut, sau pe care îl știe, iată că de Anul Nou ar fi o zi de bucurie, și Raiul ar fi o zi pe pământ. Zice Sfânta Scriptură: „Întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, preamici, Mie Mi-aţi făcut.”(Matei 25:40)
Acum la trecerea în noul an 2019, când suntem fericiți și bucuroși cu un pahar de șampanie în mână, alături de cei dragi, de familie, de copii, de părinți să dăm slavă lui Dumnezeu pentru toate, din toată inima din tot sufletul și din toată convingerea, că așa se cuvine creștinilor a mulțumi lui Dumnezeu pentru toate.
Astăzi este momentul să iertăm și celor ce ne-au greșit, că în noul an, să putem intra liberi și fără povara greșelilor altora.
Așa spun Scripturile: „Dacă îți vei aduce darul tău la altar şi acolo îţi vei aduce aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă darul tău acolo, înaintea altarului, şi mergi întâi și împacă-te cu fratele tău şi apoi, venind, adu darul tău. Împacă-te cu pârâşul tău degrabă, cât eşti cu el pe cale..” (Matei 5:20-26)
„Milă voiesc iar nu jertfă”(Matei 9:13) „Jertfa lui Dumnezeu duhul.umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi”.(Psalmul 50. 18)
Cu acest frumos prilej, doresc și eu ca umil slujitor al lui Hristos, să mulțumesc tuturor creștinilor noștri, de aproape și din afara României și tuturor iubitorilor paginii noastre de învățătură Ortodoxă, alături de prietenii de suflet și celor apropiați, întâi de toate multă sănătate, bucurie și pace sufletească, împliniri duhovnicești și materiale, ferire de orice rele și necazuri, alături de tradiționala urare:
LA MULȚI ANI ȘI SĂNĂTATE!!!
Cu toată dragostea, prețuirea și respectul pentru dumneavoastră, părintele Calistrat.
Mănastirea Sfântul Ioan Teologul – Vlădiceni, județul Iași. La sărbătoarea Anului Nou.
