Post și înfometare până la moartificarea trupului prin foame, însa cu sufletul și inimă plină de răutate, nu este nici un folos!
Atunci când eşti credincios dacă nu ai sentiment credinţa ta e nelucratoare!
Credincioşii sunt de mai multe feluri:
Pravilist de s-au rupt trei rânduri de Ceasloave şi Psaltiri, dar folosul sufletesc?
Postitor pâna le epuizare, dar bunătatea?
Evlavios de ia un rând de luciu de pe sfintele icoane, dar să facă o faptă bună? Nici dacă-l picuri cu răşina!
Şi de ce vă spun lucrurile astea?
Este marea cicatrice a ortodoxiei formalismul creştinilor, este marea durere a creştinismului duşmania creştinilor, rautatea lor.. Sunt mai condamnabile decât ale păgânilor.. De ce? Pentru că pe noi ne chinuie demonul mai mult, căci suntem creştini. Lupta duhovniceasca este cu asalt şi noi nu ne dam seama!