Să ardă inima ta de dragostea Lui!

Atunci când eşti credincios dacă nu ai sentiment interior credinţa ta este falsă. Aţi văzut credincioşi de mai multe feluri: 
1. Pravilist de s-au rupt trei rânduri de Ceasloave şi Psaltiri, dar răutăcios de nu ai mai văzut!
2. Postitor până la moarte de foame, dar mai afurisit, mai îndrăcit, mai spurcat la limbă şi rău la inimă nu ai mai vazut.
3. Evlavios de se ia un rând de sticlă de pe icoane,dar el n-a învăţat să facă o faptă bună nici dacă-l picuri cu răşina!

Şi de ce vă spun lucrurile astea?

Este marea cicatrice a Ortodoxiei răutatea creştinilor, este marea durere a Creştinismului duşmănia creştinilor, viclenia lor, răutatea lor, intrigile lor, mizeria lor sufletească. Sunt mai periculoase ca ale păgânilor. De ce? Pentru că îi chinuie demonul mai mult căci sunt creştini şi ei nu îşi dau seama.

Pentru păgâni ai o singură doctrină într-o singură carte, pentru creştini ai o singură doctrină în 12 cărţi numite Filocalii. Deci fiecare patimă are nevoie să o explici într-o carte. Dacă citeşti Războiul Nevăzut te îngrozeşti. Dacă citeşti Filocalia 8 te sperii, dacă citeşti Filocalia 4 rămâi perplex de cât de ascuţite şi de viclene sunt cursele satanei pentru inima omului creştin. Lupta duhovnicească este cu asalt şi noi nu ne dăm seama!

Cele trei elemente care definesc Creştinismul universal ca şansă de mântuire sunt:

1. Smerenia – iar noi gemem de smerenie, noi ortodocşii !?! Slavă Domnului
2. Bunătatea – pe care o găsim la tot pasul în Ortodoxie, în special între creştini
3. Rugăciunea – dacă mergi şi faci un sondaj pe stradă din 50 sondaţi 10 ştiu Tatăl Nostru şi doi Crezul. De ce? Pentru că suntem aprigi împlinitori ai rugăciunii! Noi împlinim cuvântul Apostolului Pavel care spune „Neîncetat vă rugaţi”!

Ne rugăm bârfind, ne rugăm vorbind de rău, ne rugăm purtând grijă altuia, ne rugăm când avem nevoie, ne rugăm doar când are copilul examen, ne rugăm doar când n-avem serviciu, ne rugăm când suntem bolnavi, ne rugăm doar când ne trebuie ceva. Dar nu ne rugăm lui Dumnezeu cum? Să ardă inima ta de dragoastea Lui! Să nu treacă o clipă să nu simţi nevoia să zici un Doamne Iisuse!

Să nu te apuce seara. Cât de frumos. Am citit ceva zilele astea despre Istoricul Cultului şi erau acolo niste simbolistici foarte frumoase. De ce creştinii citesc Vecernia în biserică? Auzi ce frumos.

Odată cu înserarea luminii de afară, este simbolul că noi am venit din întunericul necunoştinţei şi ne-am rugat până dăm din nou de dimineaţă la Luminanda de după Utrenie, când încep zorile zilei. Şi îi mulţumim lui Dumnezeu că am trecut prin moartea somnului, că am trecut prin moartea păcatului, prin moartea necunoştintei şi am ajuns la lumina cunoaşterii de Dumnezeu. Soarele de dimineaţă care este simbolul lui Hristos – Soarele Dreptăţii.

Ei, arată mie un creştin care când se înserează afară pune o bucăţică de tămâie, aprinde o lumânărică şi în faţa ei, în dreptul icoanei, că dacă pui o lumânare în faţa icoanei altă rugaciune nu îţi mai trebuie. Te învaţă icoana aia de toate! Lumânarea aia te învaţă de toate, pâlpâiala aia te învaţă de toate, umbrele pe care le face lumânarea aia pe icoană te învaţă de toate!

Şi cugeţi la venirea lui Dumnezeu care poate să fie aşa cum spune rugăciunea „Iată Mirele vine în miezul nopţii. Iată vine fără de veste, fără de veste o va afla priveghind”. Ai la ce cugeta. Dar câţi cugetă la treaba asta? Sau la Liturghia care este unirea cerului cu pământul, este darul cel mai de preţ a lui Dumnezeu! Să îi dai lui Dumnezeu o bucată de pâine şi un pahar de vin şi el să îţi trimită înapoi prin lucrarea Duhului Sfânt. Tu nici nu ştii, nici nu vezi, nici nu cunoşti. Trup şi sânge dumnezeiesc. Cum poate face Dumnezeu o taină aşa de mare sub ochii noştri inconştienţi fiind de mărime aceste taine, de puterea ei. Că acolo de fapt coboară Dumnezeu la tine să-L poţi mânca. El te aude că-L vrei şi vine să-L mănânci, se ascunde în chipul pâinii şi se ascunde în chipul vinului. Şi tu-L mănânci şi te vindeci, tu îl mănânci şi te tămăduieşti, îl mănânci şi te linişteşti, îl mănânci şi te cureţi de păcate. Deci habar nu avem. Vedeţi? Aceasta este Ortodoxia pe care trebuie să o trăim!