Se spune ca în noapte de Sfântul Andrei fetele își pot afla ursitul, cel care le va deveni soț. Este adevărat? Există un sâmbure de adevăr?
Adevărul este în felul următor, ştiţi cum a pus Dumnezeu în Scripturi, a spus aşa: „Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul”(Fac. 1, 28)
Mai înainte de vreme, cu 50 de ani în urmă, o fată bună nu se mărita cum voia ea şi când voia ea. De obicei, părinţii mergând la biserici, la cumetrii, la nuntă, la mănăstiri, la înmormântări sau la diferite ocazii, se cunoşteau între ei ca şi gospodari.
Ce discutau gospodarii la masă? „Nu ai o fată bună? Nu ştii o fată bună? Am fecior de însurat, a terminat armata!” Şi fiecare spunea că are sau că ştie, aşa era obiceiul ca tinerii să se căsătoarească devreme.
Şi pe mine mă pisau ai mei când eram flăcău: „Când te însori? Să nu stai să faci prostii! Să nu umbli din fată în fată! Să nu te apuci de desfrânări, de cele rele, de fumat, de băut, să fii la casa ta.” Şi aşa vorbeau părinţii şi apoi mergeau să ia fată pentru băiat şi puneau de nuntă!
Acum, fata voia sentimente, să se cunoască, să se vadă, aşa cum este şi mentalitatea de acum să se stea un timp de probă; dar nu, dacă mama şi tata spuneau „Ăsta-i bun şi pe ăsta îl ei!” aşa facea.
Nu ştiu cât este de bine, cât a fost de bine aşa, dar asta stătea la baza căsătoriei, nu pusul coroniţei sub pernă spre a-l visa pe ursit. Ştiu o poveste de dragoste când un băiat care nu a fost lăsat să se însoare cu fata dragă inimii lui a murit de dor, nici ei nu i-a fost prea bine! Şi eu cred că în chestiunile de suflet nu trebuie să te amesteci, trebuie să îi laşi să se aleagă cum vor ei.
Dar dacă ai puţină credinţă, dacă faci puţină rugăciune, dacă ai puţină evlavie pentru Dumnezeu îţi rânduieşte un băiat bun!
Eu am cunoscut câteva fete bune umblând la horă, iar aici mă refer la fetele bune ca fiind cele crescute frumos, educate frumos şi toate au ajuns la casa lor, gospodine, familiste, bărbaţi buni, copii crescuţi frumos, familie împlinită, dar rodul credinţei îşi spune cuvântul, este cel mai important.
Adică o familie trebuie să îl aibă şi pe Dumnezeu la temelie! Sentimentele ţin o zi sau două sau se mai diluează.
Astăzi auzim: „Nu ne regăsim, nu mai este atracţie, nu ne mai recunoaştem.”
Chiar aseară a fost un băiat care spune:
– Părinte, am nevoie de o pauză!
– Mai, ce să faci cu pauză când ai doi copii acasă? Du-te acasă şi nu faci nicio pauza! Stai lângă ea şi te porţi frumos!
– N-aş mai face aşa, eu nu mai simt nimic pentru ea.
– Este mama copiilor tăi şi nu poţi lua decizii cum vrei tu. Trebuie să te gândesti la puii ăia doi că au nevoie de tată!
Greu l-am convins, dar el îmi vorbea de pauză.
De ce îmi vorbea de pauză? Căci în momentul în care ai ieşit pe uşă nu te mai întorci niciodată!
Sfântul Andrei nu poate avea mare influenţă asupra acestor chestiuni de familie, dar credinţa în Hristos şi seriozitatea personală a tinerilor, da!
