VEȘNICĂ POMENIRE PĂRINTELUI PROFESOR CONSTANTIN GALERIU

VEȘNICĂ POMENIRE PĂRINTELUI PROFESOR CONSTANTIN GALERIU ȘI PREZBITEREI ARGENTINA ALĂTURI DE FII LOR ADORMIȚI!!!

Din respect si admirație pentru părintele Constantin Galeriu și preoteasa Argentina, m-am hotărât astăzi să amintesc câteva din momentele frumoase despre înțeleptul, predicatorul și profesorul care a bucurat mii de inimi și suflete triste.

Suflete care au îngenunchiat în fața sfinției sale sub epitrahil, sau i-au ascultat cuvintele de învățătură de-a lungul anilor în epoca comunistă de tristă amintire.

La zi mare de praznic împărătesc, al Bobotezei- Botezul Domnului, a rânduit Dumnezeu după 15 ani de îndelungă singurătate și pocăință în rugăciune, ca blânda și vârstnica preoteasă Argentina să zboare la cer, pentru a se întâlni cu familia plecată, cu mult înainte, la Scaunul Sfintei Treimi să primească răsplata ostenelilor trecătoare.

Împovărată de vârstă, adâncită în rugăciune, tăcută și smerită și-a petrecut viața și bătrânețile în liniștea bisericii Sfântul Silvestru din București, lângă mormântul soțului, preotului, duhovnicului, profesorului și predicatorului, neobositul părinte Galeriu Constantin.

După 15 ani de așteptare tăcută, în meditația rugăciunii și a îndelungei răbdări lângă crucea și mormântul părintelui, bunul Dumnezeu a slobozit sufletul cuminte și obosit al preotesei Argentina să zboare la cer, pe urmele porumbelului de la Bobotează, spre întâlnirea cu Dumnezeu și cu părintele Constantin.

Sufletul scăldat în apa lacrimilor pocăinței sub povara anilor, 93 la număr, spălat în apele sfințite ale praznicului Botezului Domnului, înrourat de harul Sfintelor taine a Euharistiei, sub glasul sublim al sfintei Liturghii din ziua Bobotezei, tainic s-a dezlegat de trupul obosit, acum sufletul vesel și liber ca un porumbel, al preotesei Argentina a zburat la ceruri pentru todeauna.

– Am avut marea bucurie de al cunoaște pe părinte și preoteasa Argentina în tinerețe când erau prieteni ai Sihastriei, erau de ograda mănăstirii, prieteni cu părintele Paisie Olaru, cu părintele Cleopa unde seri la rând petreceau seara în cerdacul chiliei la nesfârșitele istorioare duhovnicești ale părintelui Cleopa.Erau verile lungi și frumoase ale anilor 1988, ’89 și ’90, vremi demult apuse, astăzi Istorie Bisericească și Pateric Românesc.

Veneau spre toamnă sau după Înălțare pentru câteva zile cu cei patru copii pe atunci tineri sub 25 ani, astăzi trei din ei, plecați înainte în veșnicie sub lacrimile de nădejde sfântă ale preotesei Argentina care de două ori mi-a spus: “știe Dumnezeu de ce așa”…

Părintele un bonom, un om de pus la rană, blând, sfătos, omenos, credincios, evlavios, călugăros, oricând gata să-ți dee o povață, se plimba pe la cimitirul Sihastriei, arhondaric, biserică, trapeză, chilia părintelui Cleopa și în poiană sub carpenul de sfat, al părintelui Cleopa unde vorbeau teologie amețitoare, pentru mintea mea de atunci.

Maica preoteasă cu grija de mamă, dezinvoltă și sfătoasă cuminte și prietenoasă, mă ținea minte todeauna când veneam la istorioarele părintelui Cleopa.
Zâmbea și îmi spunea: ..”ești ca și copii mei, imi ești drag că esti tânăr și ești aici”.., eu aveam ascultarea la stână și la vaci.

În timpul liber și seara veneam la cuvânt duhovnicesc la băncile din fața chiliei părintelui Cleopa, au trecut 30 ani de atunci, astăzi rămânem doar cu amintirile și cu chipurile celor dragi plecați la viața cea veșnică.

Am vorbit de câteva ori telefonic cu maica preoteasă Argentina, îmi amintea mereu, “te știu de când erai tânăr, de la părintele Cleopa de la chilie, vă am la rugăciunile mele todeauna, să mă pomenești și pe mine că este grea și bătrânețea și singurătatea”…

Acum cu o săptămână în urmă, o fiică duhovnicească Ecaterina, care vorbea permanent telefonic cu maica preoteasă, mi-a adus numărul de telefon să o sun să vorbim, că vrea să plece și să ne luam rămas bun că nu se simte prea bine, și că simte s-a apropiat marele moment.

Nu a uitat maica preoteasă ca de obicei la cei 93 ani să-mi trimită și anul acesta de sărbători, cum obișnuia mereu la Înviere și Nașterea Domnului, todeauna să dorească urări de pace, sănătate, bucurie și răbdare în lucrarea mântuirii.

Pentru că sunt o generație de aur a bisericii, acești oameni rari ca părintele Galeriu, Stăniloae, maica preoteasă Argentina, preoteasa Maria, părinții Cleopa, Paisie, Ioil, Caliopie, Iachint al Putnei,Sofian, Adrian de la Antim și mulți alții nu trebuie uitați și trecuți în nepăsarea vremii și uitării firești.

– Slujba înmormântării va avea loc pe 9 Ianuarie 2019, de aceea doresc, ca acest cuvânt de suflet să țină loc de o lacrimă sinceră și de o floare la sicriul maicii preotese Argentina.

Veșnică să-i fie bucuria întâlnirii în cer cu părintele la Sfânta Liturghie îngerească, înaintea scaunului Sfintei Treimi.

Răspuns bun în fața Domnului și odihnă veșnică în Raiul lui Dumnezeu.

Veșnică să-i fie odihna și amintirea în inima celor care i-au cunoscut și iubit, pe părintele Galeriu Constantin și preoteasa Argentina.

VEȘNICA LOR POMENIRE!!! Pr.Calistrat, mănăstirea Vlădiceni- Iași.
Pomenirea Sfântului Ioan Botezătorul și Înainte Mergătorul.