Noi în biserică trebuie să fim modele şi avem la rândul nostru, patru feluri de modele.
1. Sfânta Treime
2. Maica Domnului cu Sfinţii (Biserica Biruitoare din Cer şi Ocrotitoare celei de pe pământ)
3. Lumea Îngerească care stă în slujba lui Dumnezeu şi a oamenilor. Îngerii popoarelor, îngerii păzitori, arhangheli, puteri, domnii, stăpânii.. etc
4. Omul și ierarhia bisericii văzute, slujirea sacerdotală, Apostolii, episcopii, preoții, diaconii, creștinii botezați, sub pavăza Duhului Sfânt.
Omul se supune în două direcţii: spritual lui Dumnezeu şi atunci vorbim de rugăciune şi post.
Apoi Apostol Pavel ne spune: supuneţi-vă stăpânirilor căci sunt de la Dumnezeu, conducătorii pământești.
“Tot sufletul să se supună înaltelor stăpâniri” (Rom. 13, 1) „că nu este stăpânire, fără numai de la Dumnezeu, şi stăpânirile care sunt rânduite“.
Noi ştim că până la potop, Dumnezeu a condus lumea prin patriarhi şi prin profeţi, după potop oamenii au vrut conducători pământeşti.
Dumnezeu le-a dat conducători pământeşti. David, Saul, Judecătorii, Împăraţii.
Asta ne arată că noi trebuie să avem o direcţie, un etos social sănătos, pentru posperitatea și binele țării.
“Teme-te; căci nu în zadar poartă sabia; pentru că ea este slujitoare a lui Dumnezeu şi răzbunătoare a mâniei Lui, asupra celui ce săvârşeşte răul. Daţi deci tuturor cele ce sunteţi datori: celui cu darea, darea; celui cu vama, vamă; celui cu teama, teamă; celui cu cinstea, cinste” (Rom. 13, 3-7).
Aşa este şi în taina credinței, am trecut de Dumnezeu dacă nu-l putem înțelege, atunci începem să facem ascultare de sfinţi, dacă ni se pare că nu-i putem înţelege, că nu suntem atât de mistici, trecem la o scară mai jos în lucrarea morală.
Iar dacă nu-i putem pricepe nici pe sfinţi, atunci ne limităm la a asculta de Legea Morală: (să nu ucizi, să nu juri strâmb – tot Decalogul).
Iar dacă nu putem asculta nici de Decalog, avem obligația să ascultăm de legile sociale, o legea impusă ca datorie obligatorie.
Un exemplu:
Deși eu ştiu că pot să ucid oameni, însă pedeapsa este clară, voi sta în puşcărie, iar dacă port ura pe cineva, însă mă abţin de frică să nu fac rău, că-ci îmi pot păta imaginea socială şi voi sta în puşcărie.
Dar asta nu este virtute în fața lui Dumnezeu, este simplă obligaţie şi datorie față de le legea socială, mă constrânge legea omenească, nu lucrează conștiința.
O întrebare pentru fiecare: Oare noi ne iubim pe noi, ca să putem înţelege cum trebuie iubit aproapele nostru? Căci dacă nu ne iubim pe noi, putem pricinui necazuri şi celui de lângă noi. Dacă cineva bea în exces, se distruge pe el şi îi distruge şi cei din jur.
Aşa trebuie să îi explicăm şi noi omului.
O vorbă de duh a Părintelui Cleopa, nu-mi aparţine mie:
– Părinte Cleopa, dar dacă sunt oameni îndărătnici care nu vor să înţeleagă?
– Fratele meu, tu nu înţelegi, omul trebuie să vină la biserică cu ideea lui şi să plece cu ideile voii lui Dumnezeu! Dacă nu, înseamnă că nu eşti un preot convingător şi nu ai chemarea, nu îţi meriţi statutul dacă tu nu reuşeşti să-l convingi pe om că greşeşte.
Spune Sfântul Chiril al Alexandriei: „Cel ce face din rău bun, gura lui este gura Duhului Sfânt!”
Înseamnă că acolo lucră Dumnezeu. Depinde foarte mult de tactică şi de pedagogia duhovnicului și a preotului”.