– Părinte, vreau să vă întreb dacă într-o familie este bine să existe același duhovnic pentru soț și soție?
– Corect așa este bine, ca duhovnicul să îi cunoască pe amândoi și să îi poată sfătui la anumite derapaje, dar cu o singură condiție fundamentală, obligatorie și indiscutabilă: niciodată duhovnicul nu trebuie să spună bărbatului ce a mărturisit soția și niciodată soția nu trebuie să știe ce a mărturisit bărbatul. Asta este lege de fier! În clipa în care ai spus din familie păcatul, i-ai învrăjbit, i-ai despărțit, i-ai tulburat și le-ai stricat liniștea. Iar atunci trbuie să plece amândoi de la tine, nici unul să nu rămână. Tu trebuie să fii factorul de echilibru în așa măsură încât armonia lor să fie perfectă.
– Dar are voie duhovnicul să aibă mai multă autoritate decât bărbatul asupra soției, sau este bine așa?
– Se întâmplă sitiuații de genul ăsta! Da, este foarte interesantă întrebarea! Aici duhovnicul trebuie să fie atent, căci avem chestiunile de finețe duhovnicească. Soția rămâne fidelă bărbatului și poți să îi spui tu și stele de cer, ea tot îi povestește bărbatului ce a vorbit la spovedit, dar este treaba ei dacă îi spune, și bărbatul tot îi povestește ce a vorbit la spovedit și e treaba lui, important este să nu fie de la tine. Tu trebuie să păstrezi acel filtru de muțenie care să țină discreția tainei spovedanie până la vărsare de sânge. Nu are voie duhovnicul să se bage, aici sunt lucruri delicate, fine.. Autoritatea totală în familie nu duhovnicul o are, cap al femeii este bărbatul ei, căci din el s-a luat ea, din costa lui s-a scos femeia, iar prin unirea nunții sunt un trup. Deci nu ai voie să te bagi!
Ascultați o întâmplare adevărată!