PROTOSINGHELUL PANTELIMON DE LA MĂNĂSTIREA TURNU
CANDELELE TIMPULUI ȘI VREMEA LUMINII LOR PROTOSINGHELUL PANTELIMON DE LA MĂNĂSTIREA TURNU.
Asemeni unui schit liniștit în inima munților, odată cu lăsarea serii, fiecare coltisor din preajma locasului de rugaciune imbraca lumina blanda si calda a unei candele ce vegheaza în întunericul nopții odată cu Dumnezeu. Asa si Romania noastra ortodoxa, in ciuda tuturor vicisitudinilor pasagere ale timpului este vegheata din harul lui Dumnezeu si de batranii imbunatatiti si discreti si adevarati cu sufletul si cu fapta. Doar bunul Dumnezeu a putut presara in raiul nostru romanesc si ortodox un Iachint la Putna, un Cleopa la Sihastria, un Paisie la Sihla, un Arsenie la Techirghiol, alt Arsenie la Prislop, un Iustinian la Maramures, un Sofian la Bucuresti, un Vichentie Malau la Secu si multi alti astri luminosi pe bolta bisericii vazute, care au luminat calea atator suflete pe cararea de lumina a rugaciunii in noaptea vesniciei, inca necunoscuta noua celor vii spre Raiul lui Dumnezeu.
La Ploiesti, langa ruinele manastirii Turnu, la Targusor, inca se aude in vechimea istoriei timpului zanganitul de arme a vrednicului domn Tepes, care avea sa semene frica si moarte in cortul Cuceritorului Constantinopolului, Mahomed al 2-lea. Acolo, in freamat de vreme si timpuri mai bune si mai tulburi, de ani buni isi petrecea in discretie si rugaciune neincetata vremea sa duhovniceasca batranul parinte Pantelimon. Scund, dar cu privirea semeata, de tanar inrolat in oastea marelui si atotputernicului Dumnezeu, parintele Pantelimon la cei aproape 1oo de ani, impartea timpul intre biserica, credinciosi, rugaciunea personala, dezlegari si rugaciuni de sanatate, prisaca de albine, de unde isi lua puterea si exemplu vital. Prin Sfânta Euharistie si rucodelia calugareasca, parintele Pantelimon intruchipa sfintenia isihasta si patericala a batranilor de demult. Inteles de unii, neinteles si poate relativizat de altii, motivul il stie Dumnezeu, batranul avva Pantelimon ducea cu el mireasma unei taine inca nedescifrata multora. Aidoma parintilor de demult cu o anumita cotatie sufleteasca a valorilor si tainelor spirituale, el avea la temelie o picatura din harul si lucrarea necunoscuta a marelui duhovnic din Fagaras, Arsenie Boca, fiind printre cei din urmă ucenici ai săi încă în viață. Rabdarea, discretia, smerenia, umilinta, tacerea si rugaciunea neincetata, poate adancul de smerenie de care a dat mereu dovada in incercarile vietii, le-a invatat in temnitele comuniste, sau poate din suferințele si hulele aduse mentorului sau, care din păcate nu au incetat nici dupa trecerea in vesnicie.
Mereu zicea Pr. Pantelimon in diferite discutii de suflet: „Asa zicea Părintele Arsenie Boca: Mai bine sa fii batjocorit si vorbit de rau decat laudat, ca la judecata lui Hristos va fi mai usor pentru suflet!” Spunea mereu ca multi astazi pentru reclama se folosesc de numele parintelui Arsenie Boca si pun in gura lui tot felul de cuvinte si invataturi, ca și cum i-ar fi apartinut personal. Sincer si nostim cum era, zicea: „Dar el nu se supară, ca stie ca nu-i adevarat!” – si zambea in coltul gurii. Cu o suferinta a varstei inaintate – după cum zice Psalmistul: „Iar de vor fi în putere optzeci de ani şi ce este mai mult decât aceştia osteneală şi durere” (Psalmi, 89, 11) – cu bolile varstei, cu oboseala, cu povara credinciosilor, atent, vigilent, si plin de trezvie chiar si in momentele critice de sanatate, dupa o osteneala trupeasca de epuizare fizica, in ultimele două sau trei luni parintele Pantelimon si-a sarbatorit pentru ultima oara pamanteste, ocrotitorul, pe Sfantul Tamaduitor Pantelimon, iar duminica seara, dupa ce a primit dezlegarea si incuviintarea arhiereasca la patul de truda pamanteasca, a zburat cu sufletul lui bun la cerestile locasuri ale Domnului Hristos. Dupa traditie si datina, a plecat ori la sfat cu sfintii bisericii celei biruitoare din Cer, ori la sfanta Liturghie ingereasca de la tronul lui Hristos sa primeasca bucuria vesnica, lumina vesnica, odihna vesnica, cununa vesnica si rasplata vesnica a ostenelii preotesti celei trecatoare din lumea pamanteasca, precum este scris: „Cu pace, aşa mă voi culca şi voi adormi, că Tu, Doamne, îndeosebi întru nădejde m-ai aşezat.” (Psalmi, 4-8). Și iarăși: „Zis-a lui stăpânul: Bine, slugă bună şi credincioasă, peste puţine ai fost credincioasă, peste multe te voi pune; intră întru bucuria domnului tău.” (Matei, 25-21). Odata cu mutarea in vesnicie a parintelui Pantelimon, avem inca o candela a timpului care lumineaza in cer si pe pamant, alături de toti ceilalti sfinti parinti: Parinții Staniloae, Ghius, Galeriu, Antonie Plamadeala sau Anania Bartolomeu, Dometie Manolache, Adrian Fageteanu, faclii ale gandirii si teologiei romanesti adevărate, faclii aprinse puse in sfesnicul intelepciunii dumnezeiesti care au facut cinste Bisericii strămoșești.
Vesnica sa-i fie pomenirea, amintirea, trairea, lucrarea si invatatura lasata noua oamenilor pentru calea mantuirii.
Preacuvioase părinte Pantelimon, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi! VESNICA LUI POMENIRE
Pr. Calistrat – M-rea Sfântul Ioan Teologul, Vladiceni Iași. 31 Iulie 2017