Mi-a venit odată un flăcău la spovedit, entuziasmat şi figurant, şi mi-am zis: Cu ce aş putea să-l trăznesc pe ăsta în conştiinţă să-l trezesc?
Din una în alta, întreb:
– Şi tu ai vreo fată?
– Nu părinte, eu îmi trăiesc viaţa!
– îţi pun o întrebare, poţi să îmi răspunzi la ea?
– Da!
– Ce s-ar întâmpla dacă sora ta ar da peste un bărbat ca tine? Tu să fii acela. Care să consumi două persoane fără rost, fără sens.. Şi nu două, cine ştie cu câte femei umbli tu, şi să le laşi pe toate într-o stare din asta deplorabilă, dezamăgite, necăjite, batjocorite, luate peste picior, consumate, folosite..
Şi apoi tu să fii ăla cu pălăria sus, care cauţi fata cea bună. Pentru că toţi vreţi o fată bună, dar voi le stricaţi pe toate!
Odata s-a înroşit la faţă şi s-a făcut mititel..
– Da părinte, cred că aveţi dreptate, dar eu ţin la prietena mea!
– Dacă este aşa, să vii să îmi spui când e nunta, data şi locul! Şi lasă vrăjeala că nu ţine!
Ai să iei într-o zi o palmă de la Dumnezeu şi culegând o să ajungi să iei ce a mai rămas! Şi o să îţi trimită Dumnezeu o încercare de nu o poţi duce!