Am să vă dau o pildă, ca să vedeți cum gândește creștinul modern!
Noi suntem zgârciți când mergem în piață și negociem cu un bătrân sau o bătrână și pentru un leu, iar dacă mergem la un restaurant sau comandăm o pizza, aruncăm un rest consistent.
Ne arătăm superiori și vrem să arătăm cine suntem noi în societate, iar față de cel amărât, care ar fi meritat să îi dai zece lei în plus în sens de respect, căci ăla chiar muncește și trudește pentru o rucodelie pe care o vinde, lui îi rupi din preț numai să îi arăți că ești superior lui.
Aceasta este o rețetă de post pentru noi atunci când suntem fățarnici sau o facem pe snobii!
Nu în această stă esența postului. Esența postului constă în schimbarea răutății din noi.
Este foarte periculoasă această caracatiță a răului care sapă tot timpul și distruge simțul uman și sufletul omenesc și o face chiar pe nesimțite, așa cum spune acel proverb, foarte adevărat: „Cel bogat nu-l crede pe cel sărac și cel sătul nu-l crede pe cel flămând!”.
Când ajungem la suficiența din noi, la îmbâcsirea de sine, care nu este specifică creștinului, trebuie să ne punem mari întrebări dacă noi mai suntem pe panta creștinismului și dacă chiar ne pasă de cel care poate într-o zi moare de sete, de foame, moare de boală, sau într-o zi chiar își pune capăt zilelor pentru că nu își găsește sensul vieții deoarece și-a pierdut și sensul minții.
Nu suntem implicați în lucruri de genul acesta și chiar dacă poporul nostru este lăudat că suntem un popor foarte primitor, foarte mislostiv și deschis, adevărul este că suntem foarte scârnavi.
Photo by Victor Peryakin