Dacă am primit de la Dumnezeu cele bune, nu vom primi oare și pe cele rele?

Dacă îi dai unui păcătos o ispită, acelea mai mult hulește și nu mai are treabă cu Dumnezeu niciodată, dar dacă îi dai unui sărac o ispită, unui om necăjit, știi ce spune: „Dacă așa a vrut Dumnezeu!”

Vedeți, omul care este temător de Dumnezeu și care are harul Duhului Sfânt în el, acela niciodată nu greșește, acela rămâne constant în credință!

Și unde găsim exemplul ăsta? În drama universală a lui Iov, cea mai mare dramă din istoria umanității. Să vină Dumnezeu să îți ia tot, și tot să-L iubești!

Au trecut toate neamurile peste el și i-a omorât tot ce avea, cai, cămile, iar apoi vine și un cutremur mare și îi dărâmă casa peste copii, și ca și cum toate acestea nu ar fi fost de ajuns, se umple de lepră și stă si 7 ani pe groapa de gunoi!

De ce?
Ce ii spune diavolul lui Dumnezeu?

„Iov te iubește pentru că i-ai dat atâta slavă și putere, încât la curtea lui și slugile au brâu de aur! Altfel nu te iubea!”

Iar Dumnezeu i-a spus: „Mergi și i-ai tot, dacă tu vrei să te convingi că Iov Mă iubește, poftim atacă-l! Numai de sufletul lui să nu te atingi, căci acela este scânteie divină!”

Și toată lumea îi spunea lui Iov: „Ce ți-a făcut ție Dumnezeu? Ce ți-a dat ție Dumnezeu!”

Și Iov dă replica unică și universală, cel mai greu cuvânt din Sfânta Scriptură:

„Ce? Dacă am primit de la Dumnezeu cele bune, nu vom primi oare și pe cele rele?” Și în toate acestea, Iov n-a păcătuit de loc cu buzele sale.”(Iov 2:10)

Înțelegem noi oare ce înseamnă să te bucuri în suferință, să te bucuri în necaz, să te bucuri în lipsă, să te bucuri în durere..

Și îl ține Dumnezeu 7 ani pe groapa de gunoi. Adică să plângă păcatul fiecărui băiat care a greșit înaintea lui Dumnezeu, prin suferința tatălui, ca să îi mântuiască pe toți.

Destinul lui Iov era să fie sfânt, chiar dacă a trecut prin bucla suferinței, prin necaz, prin durere, prin lipsuri, prin încercare, și prin ispitirea diavolului, ținta nu s-a pierdut – Logosul pentru care a fost lăsat el de Dumnezeu!

Aşadar, în spatele oricărei suferinţe inexplicabile şi care, aparent, cade sub incidenţa absurdului, se află raţiunea ascunsă a lui Dumnezeu, Care întotdeauna ştie ce face.