– De unde pleacă starea de pocăință, de unde începe starea de vindecare sufletească?
Vă dau un exemplu:
– Dacă prind o desfrânată sau un desfrânat, îl închid într-o cușcă și îi pun muzică religioasă, îi pun rugăciuni, îl hrănesc cu pâine și apă, îi fac dezlegari, îl împărtășesc în toată ziua și spun: „Gata, l-am sfințit!” Am deschis ușa la cușcă și i-am dat drumul. Îl voi găsi în biserică? Nu! Îl voi găsi la patima care-l muncește!
– Apoi, voi lua un om credincios și îl voi duce într-un bordel. Îl oblig să bea, să mănânce, să preacurvească, să greșească, să facă una și alta. Dar dacă conștiința lui nu îl îndeamnă, el nu va face lucrul acela. Când i-am dat drumul unde îl găsesc? La locul unde el se simte bine, la liniște, ori la rugăciune, ori la biserică! Deci, de unde pleacă starea de pocăință, de unde începe starea de vindecare sufletească? Din propria conștiință, din propria inimă, din propiul suflet, și din propria simțire interioară. Dacă sufletul tău nu simte interior să se pocăiască tu nu-l poți îndrepta!
– Așadar, întâlnim cazuri la un duhovnic, care prin natura faptelor moderne pe care le trăim, vedeți, trăim o viață vijelioasă, tumultoasă, senzuală, agitată, mondenă, dezinhibată, iar tu ca duhovnic nu trebuie să ai nicio reacție, nu trebuie să ai nicio atitudine prin care să lezezi persoana. Trebuie să îi spui cu așa o seninătate încât el trebuie să înțeleagă că a greșit. „Frate, ceea ce faci tu nu este bine! Frate, ceea ce ai mărturisit tu este un dezastru sufletesc! Ai grijă, schimbă-ți viața să nu ți se întâmple ceva rau!”
– Noi suntem obligați să-l atenționăm pe om când greșește, când este în derapaj, dar nu putem interveni forțat, pentru că ar fi foarte lesne de înțeles ce ușor ar fi să facem sfinți sau să mântuim oameni.
– Spovedania este strict de bunăvoie. În primul rând și în primul rând nu poți trage de un om să îl spovedești dacă el nu te vrea. Noi mai întâlnim astăzi și diferite abateri când un duhovnic spune că: „Te leg și nu mai mergi la nimeni la spovedit, vii doar la mine și nu mai stai de vorbă cu alt preot, cu alt duhovnic, nu primești alte sfaturi pentru că eu decid asta!”
– Eu personal am învățat lucrul acesta de la Părintele Cleopa. Părintele Cleopa a spus așa: „Măi baiatule, ai să fii duhovnic, cine îți deschide ușa nu i-o inchizi îar cine îți trântește ușa nu ieși după el. Omul este liber să facă cu viața lui ce vrea!
“Pace celor ce vin, bucurie celor ce rămân, binecuvântare celor ce pleacă!”