Vine Duhul Sfant in Psalmi si ne spune: „Rauri de lacrimi au varsat ochii mei ca n-am pazit legea Ta!”
Este cam târziu să te rogi pe ultima sută de metri, pe patul de moarte. Degeaba aducem zece preoţi la înmormântare să cânte: „Cu sfinţii odihneşte..” pentru că cel adormit stă demult cu „stavarache” acolo jos în iad şi se chinuie în flăcările iadului.
Trebuie să ştim, că doar nenumăratele fapte bune săvârşite personal cu dorinţă de mântuire şi dor de Dumnezeu, sunt acte spirituale valide de dezlegare a păcatelor. Este foarte simplu!
„Nu este timp să ne rugăm!”, este doar o justificare, dar când vom merge la Rai, nu ne va întreba caţi nepoţi am avut, sau câte standuri am avut, câţi bani am adunat sau câți am pierdut, câte boli şi suferinţe am avut? Ne va întreba, de ce nu ne-a preocupat problemele sufletești? Adică despre „uleiul din candela personală, așa ca în pilda fecioarelor din Evanghelie: „nu, nu vă dam, că nu o sa ne ajungă nici noua, nici vouă”. (Sf.Evanghelie).
Oamenii cred că este vorba de uleiul materialnic, dar este vorba despre puterea Duhului Sfânt, este vorba de lucrarea puternică a faptelor bune care strălucesc şi se transformă în lumina. ”Să fie mijloacele voastre încinse şi făcliile voastre aprinse, să puteţi birui în ziua cea rea”…(Epistole).
Adică, când va fi Judecata veacurilor şi ispitirea cea mare a diavolului să putem birui de-a dreapta milei lui Dumnezeu.
O pildă înfricoşătoare, despre ce se întâmplă cu preotul duhovnic, care este prea îngăduitor la spovedit. Pentru că oameni obișnuiesc să spună aşa:
– Pai părinte, ştiţi că sunt bolnavă şi vreau să mă împărtăşesc.
– Hai, du-te şi te împărtăşeşte, dar să citeşti o Psaltire.
Vine iar peste un timp şi spune:
– Părinte, să nu vă supăraţi, vreau să vă spun ceva. Ştiţi, eu Psaltirea aceia promisă, nu am mai citit-o!
Aş vrea să ţineţi minte un lucru. În rugăciunea de spovedanie personală, este amintit un element de baza la citirea moliftei, care spune asa: „Ori cu vreun canon de la preot s-a legat și iertare n-a luat, sau l-a călcat şi nu a luat dezlegare…”
Aşa că ar trebuie să nu ne culcăm pe o ureche, sau să socotim că ar fi un lucru prea uşor de trecut cu vederea.
De aceea, când facem spovedanie în mănăstire trebuie și atenție, unii duhovnici dau metanii cu nemiluita, mie mi-am impus mereu să fiu cumpătat și puțin atent. Am dat 12 metanii, 30 de metanii, 50 de metanii, 7 metanii, 12 „Tatăl Nostru”, 30 de „Tatăl Nostru”, 7 Împărate Ceresc, Paraclisul Maicii Domnului, Canonul de Pocăinţă, ca omul să primească ceva potrivit şi ușor de împlinit.
Trebuie să fii dornic de cele duhovnicești, să arzi de lumina cunoaşterii lui Dumnezeu, să ai dorință sinceră de a te întâlni cu Dumnezeu, nu să ne plângem:
„Vaiii, ce canon greu mi-a dat duhovnicul meu!”
Dar nici să fim nepăsători nu se poate, să transformăm o dieta de dulce într-o dietă de post, care ne face bine la sănătate şi la greutate, dar nu și la suflet.
Iar postul devine doar o cură de detoxifiere sau de slăbire, lucru incorect pentru sfera spirituală. Aşa cum spunea o doamnă:
– Părinte, am ţinut tot postul, sunt curată.
– Dar o rugăciune ai citit?
– A aa!.. dar nu am timp, părinte, am nepoţi, am stand la piaţă, n-am timp.
Faptele bune sunt de trei categorii: Dacă sunt rugăciuni făcute la miezul nopţii, sunt plăți duhovnicești în bănuţi duhovnicești de aur. Dacă sunt rugăciuni de seară, făcute până în miezul nopţii, sunt rugăciuni de argint. Dacă sunt rugăciuni făcute ziua, sunt banuţi duhovnicești de aramă. Iar când sunt rugăciuni de priveghere, (slujba care durează toată noaptea), sunt diamante duhovnicești.