Maica Stareță Evghenia

“Candela de Veghe” de la Mănăstirea Polovragi
Duminica la Polovragi muntii au lacrimat cu boabe de roua peste ramasitele pamantesti ale Evgheniei celei sfinte si neobosite.
Cerul, in bucuria glasului liturgic, a rourat cu lacrimi de lumina, ingerii s-au bucurat ducand la tronul Sfintei Treimi sufletul bun si bland si cald al Maicii Evghenia, Maica Stareta de la Cheile Oltetului.

Niciodata nu esti implinit duhovniceste, daca in cărările vâlcene, nu faci un popas de odihna duhovniceasca la Polovragi.
Natura si muntii stau ca o “incinta de aparare” in jurul Manastirii Cheile Oltetului, stau de straja langa manastire, ascultand si ele mirificele cuvinte si cantari din Taina Sfintei Liturghii, sorbite cu dragoste nemasurata de ingeri si duse la Tronul lui Dumnezeu.

Codrul, pajistea, dealurile, florile, iarba poenilor, inca mai amintesc de vracii culegatori de leacuri din Pestera Polovragi, de unde vine si numele manastirii.
Zona este plina de istorie crestineasca, de istorie vitejeasca, de istorii ingeresti si pustnicesti, pana la altarele de pe varful Masivului Parangului din Cheile Oltetului.
Aceste locuri, poarta in ele Doina Codrului, Doina Haiducului, a pasarilor, a cucului, a vulturului ce strajuieste vazduhul albastru ca marea, poarta in el si Soapta Dorului Romanesc, cantat de apele Oltului.

Oltețul (Jiul de Sus) Râul Gilort a fost dus mai departe de Dunare, in lumea toata, pe buzele copilei Mariuta din Balcesti care deseori venea in strana Manastirii Polovragi, pe vremea cand si Maica Evghenia era doar o copila si cantau la strana.
De la fetita tanara si curata din strana de la Polovragi, Mariuta va canta pe scenele lumii, cantece impletite cu suflet oltenesc si crestinism. “Ca maine ma duc din lume/ Iar fetita curata ,ardeleanca, harnicuta si ambitioasa, sa ramana pe vesnicie Mireasa lui Hristos. Ea va imbraca Haina Nemuririi in Hristos, urcand treptat, dupa cum Istoria ne confirma, in Scaunul de Povatuitoare si Mama a Obstii Monahale de Fecioare Curate, Inchinate lui Hristos! (adica demnitatea de stareta)

Crescuta de inaintasa ei cu multa demnitate si discernamant, Maica Evghenia va gusta din toate ostenelile vietii manastiresti: ascultat

oare, ajutor de stareta, secretara, economa, si in final cand Maica Protostareta, a obosit de multimea anilor si grijilor, i-a inmanat duhovniceste bastonul de stareta, nu ca o dorinta sau inaltare de minte, sau lupta de putere, ci ca o SFANTA DATORIE, sa duca mai departe ce amandoua au inceput candva, cu 60 ani in urma, sapte decenii de viata monahala si truda, in slujba lui Hristos. 

Aceasta este demnitatea Maicii Evghenia, copilarie grea si ostenitoare in ascultari, apoi responsabilitatea vitregiilor, saracia, razboiul, “Decretul 410”, comunismul, restaurarea manastirii si grija de mantuirea tuturor, au fost suficiente osteneli pline de cursele si de ispitele momentului. Dar iata ca a izbandit, ieri in strana manastirii, veghind atent pravilile bisericii, sa curga dulce si frumos in buna randuiala astazi in Gradina Raiului la sfat cu Dumnezeu “Bine, slugă bună şi credincioasă, peste puţine ai fost credincioasă, peste multe te voi pune; intră întru bucuria domnului tău.”(Matei 25, 23)
Ca s-o cunosti pe Maica Evghenia, trebuie sa o simti, iar ea trebuie sa aiba incredintarea ca esti cu suflet bun, sa simta ca trebuie sa se deschida, sa comunice, sa impartaseasca din bogatia ei sufleteasca! Ea a fost frumoasa sufleteste si tanara, chiar si la varsta acesta nonagenara.

Oricand era, si a fost un izvor de bunatate, de omenie..
Se stie ca respectul este emblema omului duhovnicesc, bunatatea si dragostea sunt emblema omului imbunatatit, asa am cunoscut-o pe Maica Evghenia la Polovragi, un suflet cald de bunicuta sfanta si mama rabdatoare!
Cu un deceniu in urma, sa fie cam 12 -13 ani, intram impreuna cu alti frati de manastire, sa ne inchinam la Manastirea Polovragi.
Era un moment frumos si incordat totodata, sa intri in ograda unei manastiri pentru prima data si sa te izbesti de o pace desavarsita. Cauti sa dai binete, sau sa intrebi pe cineva despre manastire.

In fata bisericii, langa pangar, la intrare, o batranica dulce si calda, usor garbovita, pregatea in niste vase ceva fructe din livada, pentru dulceata, si muncea de zor aplecata deasupra vaselor mari pline cu zahar, fructe si siropul lor.

Cu un simplu “Sarut-mana Maicuta” am intrat in vorba, era foarte blanda, calma si prietenoasa, ne-a invitat sa luam loc!
In racoarea serii, cu soarele la culmea muntelui spre asfintit, era o atmosfera mai mult de tara de odinioara, cand lumina electrica nu invadase Lumea dintre Umbre si Duh..
Sa parem călugări patericali, am zis sa intrebam ceva, sa cerem un cuvant de folos! Oricum, batranii mereu vor fi plini de duh si vor spune taine mari in cuvinte simple, nu se merita sa pierzi ocazia sa nu le sorbi, sau sa nu le asculti..
“-Maicuta, la varsta pe care o aveti si la experienta pe care a-ti acumulat-o, ne dati un sfat de folos?”
A ridicat usor privira, a zambit discret, si a zis da ca un om simplu: “- Ce ma stiu pot sa zic, doar atat,ca daca te temi de Dumnezeu, te poti mantui usor! Eu stiu de la stareta mea o vorba, o rugaciune care o zic pana astazi: “Nu-mi lua Doamne umbletul / Pana nu-mi iei sufletul!”.

Si iata ca s-a dus la Dumnezeu pe picioarele ei, iar eu, la anii mei, inca ma misc cu darul Domnului si am mintea limpede!” A zambit si si-a continuat treaba!

Aceasta a fost deviza sufletesca a Maicii Evghenia, sa te temi de Dumnezeu, ca sa te poata ajuta!
A doua intrebare care i-am cerut-o, a fost despre vechimea ei in manastire!
Sunt ardeleanca, de la Dej pe langa Cluj, sunt deodata cu Maria Lataretul in manastire, am prins-o and era copila, venea la noi si canta la strana, canta tare frumos fata asta, imi era drag sa o ascult. Era tare credincioasa, rasuna manastirea cand canta ea in strana. Imi este dor si azi sa o ascult, dar o plecat inaintea mea saraca! Eu, pentru pacatele mele, inca mai sunt aici si o pomenesc si azi, n-am uitat-o.”
Vedeti simplitatea si smerenia, cum fac icoana din sufletul omului curat, si-l umplu de Duh Sfant?
Dupa ce povestile au continuat, la o jumate de ceas, apare o maica tanara, cam la 40 ani, cu o stampila, un pix si niste hartii. Se aplaca sa saruta mana bunicutei frumoase si povestitoare, si ii zice: “Maica Stareta, semnati aici si stampilati, ca maine trebuiesc duse acestea la Episcopie!”
Am ramas fascinat si uluit, de fapt ce era in mintea mea, si care era realitatea? Eu cârteam in sine, ce stareta severa, da ascultare unei maici in varsta, in loc sa o lase sa se roage! Dar pe deoparte, eram bucuros de dispozitia buna a maicii, ca nu cârtește si ma uitam cu cata dragoste, face ascultare, la varsta ei.. Si ce multumire are de ceea ce face.
A fost un “moment vesnic”.. De atunci, de cate ori am mers in Valcea sa vizitam manastiri, seara inoptam la Polovragi, la Maica Stareta Evghenia, si stateam la taifas si la o masa modesta calugareasca.. Ca la manastire, din oalele obstii, cu ciorba, cu oua, cu lapte, cu mamaliga sau cu peste! Fara ifose si impresii!
Statea cu noi la masa si ne servea personal, la aproape 90 ani. Stam in cerdacul staretiei si ne povestea, despre duhovnicii pe care i-a cunoscut.. ce stareti, ce episcopi…
Era fascinata si plina de respect fata de Marele Antonie Plamadeala, de Inaltul Anania, care iubea Polovragii ca pe casa copilariei lui. Cand venea la Polovragi zicea asa: “Evghenie mama, da-ne sa mancam, dar sa treci peste protocoale si sclifoseli!
Asa ca la Mama Evghenia acasa!”.
Si mancau branza de oi cu mamaliga, sau omleta, sau lapte fiert cu mamaliga. Era fericita ca Inaltul Anania, i-a zis odata o taina de suflet, ce i-a incalzit mereu inima, si o bucura lucrul acesta!
“Sa stii Mama Evghenie, ca Horezul lui Brancoveanu este frumos si bogat, pentru ca e Manastire Domneasca, dar Dumnezeu Mama Evghenie, ti-a pus Manstirea Polovragi in cel mai frumos loc de pe pamant. Aici este Raiul Romaniei si Poarta Cerului!”
Asta o bucura enorm! Ne povestea ca cele patru anotimpuri fac Polovragiul si mai frumos si mai minunat.
SI cine nu vine toamna la Polovragi, pierde totul..
Asa este, l-am vazut in toate anotimpurile, si iarna, si primavara, si toamna, si vara, dar niciodata nu va fi mai frumos, ca atunci cand te intampina Maica Evghenia, in fata manastirii, cu inima calda si sufletul ei bun!
Ne-am vazut si toamna trecuta, la fel de buna si ospitaliera, la fel de calda si omenoasa, in obstea ei modesta si credincioasa.
Acolo erau si fete si varstnice, fara ifose sau impresii, ca o adevarata familie duhovniceasca, crescuta dupa modelul celei ce a pastorit-o. Mi-a spus ca se bucura ca ne-am intalnit, si ca se bucura ca n-am uitat-o!
Nu fusesem de un an, dar a tinut sa spuna:
“- De acum parinte, vreau sa-ti dau un pomelnic cu adormitii mei si sa nu ma uitati! Toata iarna am avut telegrame de Sus, cine mai stie cand ne-om vedea? Sa stii, ca orcum la varsta mea, o sa ma duc! Pentru ca toti plecam, dar o visez de o vreme pe stareta mea care m-a crescut, iar eu cred, asa dupa mine, ca ma cheama sa-i tin de urat!”
La plecarea noastra spre Moldova, am intrebat-o:
“- Maica Stareta, mai tineti minte intaia oara cand am venit, nu ne-ati spus ca sunteti maica stareta, de ce ati facut asa?”
A zambit si m-a intrebat cald, tinadu-ma strans de mana:
“- Iti folosea la ceva, sa stii ca eu sunt stareta? Erai un strain, nu ne cunosteam, cu cine ai vorbit in ograda pe bancuta, cu Stareta sau cu Maica Evghenia?”
Adevarat ca si Apostolii Luca si Cleopa, pe Drumul de la Emaus, erau tristi cand vorbeau cu “strainul”, dar s-au bucurat atunci cand au vazut ca acela este Domnul Iisus Hristos. Asa si noi, ne-am bucurat ca am intalnit-o si ca Mama Evghenia si ca Bunicuta Sfanta de la oalele cu fructe de dulceata, si ca Maica Stareta Evghenia Vaida, o pecete de sfintenie a Manastirii Polovragi, prin lucrare dar si in cerdacul staretiei, la un taifas de suflet cu apa rece si dulceata de cirese amare, dupa traditia veche manastireasca.
Nu sunt trist, nici suparat, de plecarea la cer a Maicii Evghenia, celei binecuvantate, stiu ca a luat indrazneala la Dumnezeu si se bucura in racoarea serii, in Gradina Raiului, auzind fosnetul pasilor lui Dumnezeu, pe care o cheama sa-i dea “cununa vesnica si nevestejita a mantuirii”.
Sfintenia sa-i imbrace sufletul bun si bland, sa fie in Camara Mirelui Hristos, cu candela aprinsa si vasul plin din destul cu untdelemnul faptelor bune.
Cred si traiesc bucuria intalnirii cu Maica Evghenia, Cuvioasa de la Polovragi, in puterea Sfintei Proscomidii la Dumnezeiasca Liturghie, si in slujbele de parastas in care sunt pomeniti raposatii nostri dragi.
Gradina Duhovniceasca de la Polovragi, a mai pierdut un rugatoare neobosita din obste, dar a castigat un sol duhovnicesc la Tronul lui Hristos in Cer!
Sa te odihnesti in Linistea Liturgica a Sfintei Manastiri, Maica Evghenia, iar in Gradina Raiului cu Dreptii!
Vesnica sa-i fie pomenirea si amintirea, Candelei de Veghe de la Polovragi! Stavrofora Stareta Maica Evghenia Vaida 31 iulie 2016!