O UMILĂ POVAȚĂ PENTRU TINERII MOLDOVEI, DE LA PĂRINTELE CALISTRAT! SIMPLĂ DAR ASPRĂ ȘI DE ȚINUT MINTE!

ÎNTÂLNIREA TINERILOR ORTODOCȘI DIN MOLDOVA DE LA IAȘI.

“Lăsați copiii să vină la Mine, că unora că aceștia este Împărăția Cerurilor”.(Matei 19,14)
Plecând de la faptul evanghelic, că Domnul Iisus a făcut vindecări în rândul tinerilor și învieri totodată, este cel mai clar fapt că pe Dumnezeu îl preocupă viața copiilor și toate cele legate de problematica vieții lor personale.
Arată supărare Dumnezeu în Vechiul Testament, când fiii lui Adam, deși rugători, jertfitori lui Dumnzeu, Abel este ucis de Cain, din ură și invidie, pentru că Dumnezeu s-a bucurat mai mult de jertfa de pe altarul lui Abel.
De aici ne putem raporta și astăzi, la câți tineri rău famați din educația familială, delincvenți din fapte, împietează frumoasa inocență a copilăriei universale, unde la această vârstă nu are ce căuta, ura, răutatea, vanitatea, orgoliul, violența, viciile de orice fel pentru vârsta adolescenței și a tinereții.
Aici rolul Bisericii este de a sădi temeinic, societății creștine imaginea model a copilului “Abel” cel drept, bun și credincios, blând și rugător, în contrast cu imaginea criminală a fiului problemă “Cain”, ucigașul de frate.
O imagine atât de clasică și des întâlnită astăzi, când ne gândim câți tineri și adolescenți au carențe în educație, în comportament și stau închiși în locuri de siguranță și penitenciare, o pată de rușine pe obrazul Bisericii, a familiei creștine și a societății lipsită sau dezinteresată de modul serios, de educație a tinerilor.
“S-a ridicat Cain asupra lui Abel și la omorât”(Fac. 4:8).
Obraznicia, necredința, educația precară și prea biologică sau patologică a unor părinți, fară nici o masură de construcție psihologică asupra propriilor copii, ne afisează astăzi viața multor tineri hazardiști, rătăcitori, adevărate cete de “fii risipitori”, care bântuiesc locurile publice sau cluburile de fițe, debordând din plin, tupeul, lipsa de maniere, indiferența și lipsa de respect, față de ceilalți cetățeni sau creștini din viața cotidiană.
Ne întrebăm sub formă de informare, dar cu îngrijorare, oare înmulțirea delicvenților și a infractorilor din rândul tinerilor, sunt rezultatul orei de religie din școală, de înmulțire a numărului de biserici, a numărului de clerici, a numărului de școli și facultăți, a numărului de dascăli și profesori în universități, sau un semn de degradare dezastruoasă a instituției familiei?
Unde este baza de formare intelectuală și culturală și psihologică a copiilor și a tinerilor? Care sunt roadele atâtor investiții intelectuale, morale și materiale din toate instituțiile sociale cu caracter pedagogic, dacă produsul finit “copiii și tinerii”, dau semne de oboseală mintală, semne de boli sufletești și trupești, prin traiul lor dezordonat și viciat, în total dezacord cu învățătura creștinismului și a Evangheliei lui Hristos?
OARE LA CE ATÂTA JERTFĂ INUTILĂ ȘI ÎN ZADAR LUCRARE, DACĂ REZULTATELE SUNT SUB NIVELUL AȘTEPTĂRII UNEI SOCIETĂȚI INTELECTUALE, ELEVATE ȘI CU PRETENȚII DIN CE ÎN CE MAI ACADEMICE?
Cain ucigașul de frate, fără pretenții academice, sau o pregătire spirituală mistică, îl ia peste picior pe Dumnezeu, Creatorul său când îi cercetează conștiința pentru fapta criminală săvârșită: “Cain sângele fratelui tău Abel strigă din pământ, la Mine! Nu sunt eu răspunzător de sângele fratelui meu”(Geneza 4:10).
Iată mod de adormire a conștiinței și obraznicie față de propria conștiință și chiar astăzi în zilele noastre, 50% din tineri neagă prezența, existența, lucrarea și puterea lui Dumnezeu în lume, cântărind aceste atribute ale Majestății Divine, prin viziunea rațiunii lor neinstruite mistic, dar blocată și înăbușită de mulțimea păcatelor săvârșite fără mustrare de cuget.
Este cumva normal și firesc într-o societate creștină, plină de repere morale și spirituale, ca tinerii și adolescenții să fie primii promotori ai derapajelor sexuale, victime frecvente ale desfrâului, prostituției, violurilor, răpirilor, traficului de carne vie, desfrâu internautic, a consumului de droguri, băutură, tigări și toate artificiile unei vieți păcătoase trăită în mod bolnav sub industria senzației tari și a plăcerilor infantile?!?
Ce fac familia, școala, Biserica și Statul?
Despre ce vorbim? Despre o altă generație de sacrificiu ca în anul 1989, când unii și-au dat viața pentru binele României și alții au tras foloasele?
Vorbim de generația “rezist”, ca masă de manevră a partidelor politice, a instituțiilor statului care folosesc noua generație să aibă votanții de duzină, unii să voteze, iar alții să culeagă foloasele cocoțați în scaune politice, uitându-se nepăsători la moartea morală și intelectuală a României!
Nu asta-i rolul primordial al tinerilor să se lase manevrați de puterile întunericului și ale zilei?! Tinerii nu sunt gloate de consum, ei trebuie să învețe unde are cuib corupția și minciuna, păcatul și moartea.
Asemenea Domnului Hristos, ei trebuie să se ridice deasupra iadului pământesc și politic, deasupra morții sufletești, să învețe singuri să iasă la lumină din întunericul păcatelor, a poftelor, a minciunii, a amăgirii de zi cu zi, ei trebuie să calce și să strice cuibul unde corupția scoate puii începând de la lucrurile mici, spre lucrurile cele mari și majore.
Familia coruptă, fără repere morale și fără Dumnezeu nu poate da societății copii buni, educați și fericiți.
Școala coruptă nu poate da elite și valori! A te teme de o simulare, de o capacitate, de un bacalaureat, nu este dovada unui tineret apt să înțeleagă destinele și direcția țării în care trăiesc, menirea tânărului este munca, hărnicia, voința, puterea, curajul, nu apatia, nepăsarea, lenea și viața dezordonată.
O Biserică fără suflu de misiune creștină in ziua de azi, nu ca cea din vremea sfinților apostoli care convertea la Hristos, primește umilința și jignirile publice în fiecare ceas, dacă nu-și arată lucrarea harismatică și mistică prin fapte și minuni.
A te plânge ca preot, că nu-ți vin creștinii la biserică, este o mare incompetență! Dacă noi pe ortodocșii creștini nu-i putem convinge de existența lui Dumnezeu și de măreția Sfintei Liturghii, trebui ne întrebăm cum au putut sfinții Apostoli să aducă păgânii la Hristos și la Creștinism!
Este posibil să mai avem pretenții teologice de la noi înșine?
Când noi clerul, tobă de carte fiind și plini de studii, nu putem convinge un creștin sau un tânar să intre în biserică să asculte sfânta Liturghie?
Ce să le mai amintim tinerilor, că ei astăzi învață în școli moderne și în universități, iar cu 100 de ani în urmă școala se învăța în tinda bisericii? Ce vor înțelege ei din asta?
Deși este toamnă iar parfumul teilor eminescieni s-a trecut demult, încă în cetatea Iașului umbrele lui Slavici, Topârceanu, Caragiale, Creangă, Otilia Cazimir, Eminescu și alții se simte în vechea urbe ieșeană.
Să fim conștienți de toate marile somități culturale, intelectuale, bisericești și voivodale care au dat patină valoroasă timpului și istoriei Iașului din care nu a lipsit niciodată Dumnezeu, lucru de la sine înțeles, prin numărul mare de biserici impunătoare prin valoare, arhitectură, muzeele cu rostul lor în ethosul creștin românesc și moldovenesc, cu precădere.
Să ne amintim de Domnul Hristos, care atunci când a înviat tineri în lucrarea mesianică, de trei ani și jumătate de viața publică le-a spus: “Fetiță îți zic scoală-te..”, “Fiule îți zic ție scoală-te…”, “Lazăre vino afară…”.
Asta să arate că aveau putere, demnitate și coloană vertebrală, erau total devotați și gata de slujire, la auzul cuvântului lui Dumnezeu.
Și în Sinaxarele de vieți de sfinți dacă citim, vedem că mucenicii, slujitori ai lui Hristos, din tot Calendarul Ortodox, sunt numai și numai tineri, curați, curajoși și demni pentru aș da viața pentru Evanghelia lui Hristos.
Și tinerii din aceste adunări – ITO – din toată țara, trebuie să se adune, nu de dragul de a se întâlni. Scopul nu este mobilizarea maselor, nu este de șezătoare, nu este de festival, nu este de horă câmpenească, nu este demonstrație bisericească, este un strigăt mistic din Cer peste neamul românesc: “DESCHIDEȚI-VĂ PORȚI ALE INIMILOR TINERE CREȘTINE SĂ INTRE HRISTOS ÎMPĂRATUL SLAVEI!”
Sculați-vă tineri, luați cu voi biserica, școala, țara, familia și toată România culturală, literară și istorică. Nu cu pari, nu cu ghioaga, nu cu votul politic infect și mizerabil, doar cu inima, cu mintea, cu forța voinței, cu elanul tineresc și toată înțelepciunea voastră spirituală și intelectuală.
Doar așa vom putea încet să curățăm zgura groasă a cancerului comunist, ideologie satanistă ce a îmbolnăvit și distrus mii de inimi sănătoase și minți de geniu care au asfințit pentru totdeauna sub lespezile temnițelor comuniste.
Nu de dragostea “eros” trebuie vorbit tinerilor, aceasta se învață, de la inimă și sentimentul de dor și dragoste.
Nu de dragostea “agapis” trebuie vorbit tinerilor, aceasta este fireasca milă creștină, mult blamata colivă, colac, lumânare, prosop, mort și înmormântare, sarmalele și ciorbă caldă, carnea sau peștele, România și românii cunosc aceste lucruri, nu au nevoie de lecții despre milostenie.
Tinerilor le trebuie vorbit de Lumina lumii, de Dumnezeu, de mistica rugăciunii, puțini tineri știu să se roage așa cum trebuie și cum vrea Dumnezeu să ne rugăm.
“Avem nevoie de mame bune să dea preoți buni”, spunea Sf. Filaret al Moscovei țariste. Avem nevoie de tineri cu vocație pentru preoție și monahism curat și sănătos. Avem nevoie de tineri buni și genii strategice în economie și politică, să schimbăm odată ghiveciul cel vechi al clasei politice expirate și lipsită de performanță. Avem nevoie de tineri să fie mame și tați care să repopuleze satele și locurile pustii, unde azi domnește urâciunea pustiirii.
Tinerii ortodocși, nu au venit în cetatea Iașului să se relaxeze, să se plimbe, au venit să vadă și să înțeleagă ce responsabilități apasă în viitorul apropiat pe umerii lor de viitori cetățeni creștini ai acestei țări.

AȘA SĂ VĂ AJUTE DUMNEZEU!