Rugăciunea inimii!

Cea mai înaltă rugăciune este cea cu inima, cu ale ei trepte mistice, anevoie de atins: uimirea, extazul, răpirea, rugăciunea înainte văzătoare, rugăciunea de sine mișcătoare, toate aceste trepte ale rugăciunii inimii le ating cei curați cu inima. Aceste trepte nu se ating citind Ceaslovul, Psaltirea, Acatistierul, ci în cea mai deplină liniște, nu mergi pe drum, nu muncești.

Doar rugăciunea minții o practicăm oriunde, așa cum cântă și psalmistul David: „Binecuvântați pe Domnul, toate lucrurile Lui”. „În tot locul stăpânirii Lui binecuvintează suflete al meu pe Domnul”. „Bine voi cuvânta pe Domnul în toată vremea, pururea lauda Lui în gura mea.”(Psalmii).

Sfântul Grigorie Palama, ne-a lăsat o operă monumentală pe această temă a rugăciunii mistice. Dar mai mult decât atât, ne-a lăsat și ultima treaptă de experiență teologică a lucrării „Energiilor necreate a Duhului Sfânt”, în care cheia acestei teologii este atât de simplă și de grea, încât dacă i-o spui cuiva zice că vorbești în non-sens. „Dumnezeu este totul întru toate si întru nimenea nimic.Tuturor din toate se cunoaste si din nimic nimănui”.(Sf.Grigorie Palama).

Rugăciunea inimii înlătură fiecare gând, dacă-ți faci semnul Sfintei Cruci și spui rugăciunea aceasta din tot sufletul, risipești toate cursele vrajmașului. Zguduim pe diavol, îl forțam să dispară, este o rugăciune puternică, concentrată, înspăimântător de plină de harul Duhului Sfânt. Rugăciunea inimii suplinește orice pravile de rugăciune, dar nu poate substitui rostirea psalmilor.

Sfântul Pahomie cel Mare și Antonie consemnă în vechile rânduieli monahale, așa cum a fost ele descoperit de la îngerul Domnului în pustie: „Nu există isihie fără psalmodie, nici psalmodie fără isihie”.(Sf.Pahomie). Sunt legate una de alta ca flacăra focului de materia care întreține focul.(Filocalia).