Era cea mai frumoasă şi cea mai înţeleaptă femei din tot Egiptul. Fiica împăratului Consta, avea o mare înclinaţie spre filozofie, a studiat toate ştiinţele şi a citit operele scriitorilor greci şi latini. Cu astfel de daruri trupeşti şi intelectuale era o mireasă peţită de mulţi. Tineri importanţi o cereau în căsătorie, dar ea spunea că nu vrea să se mărite în ciuda tuturor presiunilor alor ei. Când Sfânta Ecaterina era deja domnişoară şi se plimba cu slujnica ei prin grădină, o vede pe aceasta că privea cerul fascinată şi cu ochii plini de lacrimi şi o întreba:
– Ce vezi acolo?
– Cerul arată toată măreţia lui Dumnezeu!
– Păi cum, acestea nu sunt făcute de idolii tatălui meu?
– Nuuu, sunt făcute de un Creator care nu se vede, dar există, El este un Mire Ceresc!
– Eu îl vreau pe Mirele acesta ceresc!
Slujnica i-a dat în taină o icoană, Ecaterina a luat icoana, s-a închis în casă şi a făcut multă rugăciune, până după miezul nopţii. Obosind a lua-o somnul. Atunci vede o vedenie: a văzut-o pe Preasfânta Fecioară că strălucea ca o lună, iar pe dumnezeiescul Prunc în braţele ei că strălucea ca un soare; dar faţa lui Hristos se întorcea ca să n-o vadă pe Ecaterina. Atunci Maica Domnului spune:
– Copilul meu, priveşte la această fată. A venit de atât de departe, şi cere să afle pe cineva care să o iubească şi să i se dedice.
Dumnezeiescul Prunc a răspuns cu mânie:
– Nu vreau s-o privesc.
– De ce, copilul meu? Aceasta este cea mai frumoasă copilă din Alexandria.
– Nu, Maica lui Dumnezeu, este urâtă (era urâtă, deoarece încă nu era botezată).
Ecaterina a fugit plângând. S-a dus la un ascet, pe care unul dintre paji, creştin fiind, i l-a adus îmbrăcat în cerşetor în curtea palatului şi i-a spus vedenia.
– Bine ţi-a spus, zice acela. De aceea, dacă vrei ca Hristos să privească spre tine, trebuie să crezi în El şi să te botezi.
În câteva zile s-a botezat şi devenise de acum creştină. Atunci a văzut iarăşi o vedenie. De această dată dumnezeiescul Prunc o privea şi raiul se sălăşluise în inima ei.
– Tu eşti frumoasa mea, tu eşti mireasa mea, vino să îţi dau logodirea marelui şi îngerescului chip! Şi i-a pus pe deget un inel, adică au devenit atunci logodnici. Logodnici care se deosebesc de logodnicii de pe pământ. În clipa în care o fată se dedică lui Dumnezeu, de acolo înainte ea se logodeşte cu Hristos, care este“Mirele cel împodobit cu frumuseţea mai mult decât toţi oamenii”
Până şi astăzi se păstrează misterul acelui inel pe care toţi cercetătorii se chinuie să-l explice, şi nu găsesc compoziţia din care este făcut, deoarece este adus din cer! Din acel moment Ecaterina s-a dedicat pe de-a întregul lui Hristos. A devenit misionară.
https://www.youtube.com/watch?v=jVO8TPZ_TLI
Vezi mai puţin