Care mamă și-ar dori ca fii ei să fie în necaz sau în suferință, în lipsuri sau sărăcie ?
Mama adevărată este ȘCOALA cea mai autentică care include suma tuturor valorilor morale, etice, intelectuale și duhovnicești, este singurul profesor titular la cel mai înalt grad, specialitatea EDUCAȚIE și ȘCOALA VIEȚII.
Femeia moderă de astăzi își spune în sine:
– Trebuie să îmi fac studiile de carieră, să îmi iau o casă și să urc profesional unde am de urcat în carieră.
– Este adevărat, dar ce facem dragă mamă și doamnă, când te trezești la 40 de ani cu casa bogată, dar goală?
Femeile mai curajoase s-au aruncat în apa rece a vieții și au născut de tinere, unele au fost mai puțin curajoase și au născut la vârste înaintate câte un prunc sau chiar deloc.
Dacă modernismul ne-a adus bunăstarea și luxul, traiul bun și comoditatea, nu a uitat însă să ne insereze și poftă exagerată a păcatul la pachet cu traiul bun și huzurul.
Nu mai este nici lege, nici modă, căsătoria fie ea civilă sau religioasă.
Chiar mai glumesc cu unii tinerii la spovedit și le spun asa:
– Ești căsătorit?
– Nu !
– Vezi ca te ia ANAF-ul în primire, folosești marfa fără făctură?
A apărut și moda căsătoriei de probă,
mă întreb, ce facem cu demnitatea umană și finețea feminității din viitoarele mame, care se consumă ieftin în mod hazardist?
Nu judecăm, nu jignim, este de ințeles că atunci când un băiat prinde o fată, vrea să se culce cu ea, iar o fată când iubește un băiat, vrea să arate cât de fidelă este și se culcă cu el.
Noi nu vorbim aici în sensul de a jigni, ci așa cum sunt lucrurile, când hormonii o iau înainte, în viteza sângelui, în viteza firii, nu pentru a acuza, (aici este nevoie de educație sexuală, nu am nimic împotrivă).
Ce spune femeia emancipată?
Primul copil nu-l facem pentru că n-avem casă, astfel apare prima întrerupere, am mai certat și am mustrat întodeauna și le-am spus așa:
Este inadmisibil ca într-o lume modernă, unde știința colcăie în orice colț, tu să ai telefon smart ultimul tip și știi tot ce se întâmplă pe planeta asta, și nu știi să eviți gravitatea unui păcat, de dimensiunea sufletească a avortului.
Mi-a raspuns..
Dar nu a depins numai de mine, ci și de prietenul meu.
Nu este adevărat!
Femeia are un control total asupra trupului ei și poate să evite să ajungă la un aseamenea lucru neplăcut conștiinței și lui Dumnezeu.
Însă, atunci când nu naștem un prunc, făcând o întrerupere de sarcină și Dumnezeu ne pune și El o greutate în plus, pe care va trebui să o ducem în drumul vieții.
Căci așa se mai justificau unele femei:
Nu putem încă naște un prunc, noi nu am văzut lumea, nu ne-am trăit viața la justa valoare a tinereții.
Păi nu îi nașteți, dar să știți, că de câte ori faceți un avort și Dumnezeu vă mai pregătește o nouă greutate în viața voastră personală.
Pune câte o încercare dură și uneori ne schimbă direcția vieții în direcții total neașteptate.
AVORTUL, este o întreită crimă:
L-am mâniat pe Dumnezeu că am curmat o viață, iar înaintea lui Dumnezeu nu putem afișa scuze puierile, nu putem să venim cu povești ieftine și oarbe, înaintea lui Dumnezeu.
Am lipsit, noul suflet retras din trupușorul avortat, de lumina sfântă a Botezului în numele Sfintei Treimi.
Am închis ușile Împărăției lui Dumnezeu, la niște îngeri nevinovați, spălați în „botezul muceniciei cu propriul lor sânge”, dar care nu sunt beneficiarii mărturisirii de credință a părinților, nașilor, sunt lipsiți de lumina Duhului Sfânt și de haina de lumină.
Ne-am pus de-a curmezișul Proniei, a Logosului Divin și a menirii cu care aceste suflete au fost trimise de Dumnezeu în lume prin taina ZĂMISLIRII.
Am învățat și învăț mereu pe ucenicii duhovnicești, că este neapărat nevoie și de-al treilea și de-al patrulea copil, nu doar de unul sau doi. O familie cu mulți copii este fericită, chiar și atunci când le este mai greu.
Dar ne va fi și mai greu, când alte neamuri găsind țara pustie și goală, vor lua gratis acest sfânt pământ românesc, spălat și răscumpărat de la multe valuri de cotropitori, numai cu sânge cald și tânăr, din adevărate inimi de români, care l-au iubit și păzit cu prețul vieții lor.
Iar noi azi curmăm gratuit și neobligați de nimeni, astăzi inimi fragede, semănând blestemul mâniei Majestății divine, prin exercitarea continuă și nepăsătoare, a acestui josnic păcat al AVORTULUI, dormind liniștiți sub umbrela nepăsării, modernității, necredinței și a marilor și strălucite cariere sociale.
Oare nu râde Dumnezeu de noi în hohote de se cutremură Cerul și Pământul?
Mama și tată oameni sociali și de înaltă carieră, iar copii lor ratați din cauza păcatelor părintești, drogați, bolnavi, răzvrătiți, atei, nihiliști, leneși, deligvenți, criminali, oportuniști, oare cum pot fi posibile toate acestea, cum, cum, cum, ???
„SĂ-L ÎNTREBĂM PE DUMNEZEU ÎN RUGĂCIUNE, și vom afla grelele și înlăcrimatele răspunsuri, cu inimile zdrobite de suferința propriilor prunci”.(Pr. Arsenie Boca).