– PATRIOTISMUL ȘI NAȚIONALISMUL NU SUNT CUVINTE ÎN DICȚIONARUL LIMBII ROMÂNE, SUNT FAPTELE INIMII ȘI SUFLETULUI, SCĂLDATE ÎN SÂNGELE JERTFEI PERSONALE, PUSE CU CREDINȚĂ SFÂNTĂ ÎN SLUJBA NEAMULUI TĂU, DE UNDE AI RĂDĂCINILE.
– „A fi patriot nu e un merit sau un etalon, este o datorie la fel de sacră ca și credința în Dumnezeu”.
– Noi în acest pământ românesc avem o plămădeală și o rădăcină sfântă, adică n-am apărut la întâmplare, Pământul acesta ne-a costat prețul sacru, al sângelui, multe vieți jertfite, multe inimi tinere, multe gloanțe în piepturile eroilor, nopțile nedormite, frigul din tranșee, foamea, durerea, spitalele de campanie alături de nemăsurata suferință.
– Doar dacă ne gândim și vedem ce genocid imens a fost în cel de-al doilea Război Mondial când au murit peste două milioane de oameni de-a lungul războiului.
– Vă dați seama câți oameni își dorm somnul amestecați cu rădăcinile pomilor, cu rădăcinile de iarbă și de flori, cu oasele cailor, cu lespezile și brazdele de pământ și pietre?
– Putem uita așa ușor aceste inestimabile valori eroice ale neamului românesc?
– Deci tot pământul acesta românesc este frământat ca o pâine uriașă, în care nu s-a pus apă sau zer cum punem noi într-un colac sau o pâine pe care o mâncăm, ci s-a pus doar sânge de om tânăr și numai dor de libertate națională.
– Pe front nu s-au dus pensionararii sau oameni în vârstă căci aceia nu puteau să lupte, s-au dus bărbați tineri, oameni în toată firea spunându-și în sinea lor:
„Noi murim, dar măcar în urma noastră să fie bine, pace, bucurie, liniște.”
– Acolo în trupul gliei au rămas sufletele lor, și inimile lor și cugetele lor, dorințele lor tinerești, bărbăția lor, demnitatea lor și verticalitatea responsabilității lor sufletești.
– Căci putea să zică în mod comod ca noi astăzi,
„Eu nu mă duc la război, nu mă interesează, mie mi-e bine așa cum este”.
– Dar nu a fost așa, mai ales că noi românii nu am dus războaie de cotropire, ale noastre jertfe au fost mai mult în războaie de apărare, am fost un popor de viteji pe acest meleaguri.
– A curs mult sânge pe pământurile acestea, daca s-ar strânge tot sângele vărsat în acești 2000 de ani de existență ai poporului român cred ca am putea face un fluviu ca Dunarea sau o mare ca Marea Neagră.
– Dar timpul trece și istoria se șterge din amintirea generațiilor noi, doar conștiința divină le înscrie pe toate cu litere de duh, în Cartea Vieții lui Dumnezeu.