– Aţi întâlnit şi oameni care să mintă, să spună că au postit doar pentru a se împărtăşi?
– Da! Şi m-am făcut că nu văd.. Mi -a fost ruşine de atitudinea lui, dar am lucrat altfel, am spus aşa: „Am o rugăminte, mai sunt trei patru zile până se termină postul, puteţi să ţineţi astea până în post ca să intraţi curat?” Şi a ţinut un pic, ca respect faţă de faptul că nu i-am spus să nu se împărtăşescă şi a ţinut şi pentru conştiiţa lui.
Căci spune în cartea de spovedanie aşa: „şi dacă l-ai vedea pe un om curvind şi el nu îţi mărturiseşte ţie, tu nu ai voie să îi dai canon.”
Şi dacă l-ai vedea pe un om că ucide şi nu îţi spune la spovedanie, tu nu ai dreptul să îi dai canon, dacă l-ai vedea că face orice rău, că fură sau că face o trăznaie dacă el n-o mărturiseşte tu nu poti să-l pedepseşti.
Trebuie să ţii cont de faptul că spovedania este singurul act în care prezumţia de nevinovăţie domină în mod adevărat. Spre exemplu, dacă procurorul sau avocatul te mai poate incrimina se apără, în spovedanie conştiinţa ta te apără. Dacă tu recunoşti ceva, ţi se dezleagă, iar dacă tu nu recunoşti, nu ţi se dezleagă. Te duci încărcat sufleteşte, adică nu ţi-a folosit, dar nu esti pedepsit pentru că duhovnicul nu are voie. (Cartea regulei pastorale, de Sfântul Grigorie cel Mare)